Citat:
În prealabil postat de iustin10
Totusi exista o diferenta de stil intre Scriptura si restul scrierilor .Mult mai usor patrunde in inima direct cuvantul Mantuitorului decat un citat abstract despre natura lui Dumnezeu din teologia sf Ioan Damaschin.Este altceva. Ambele fac parte din Traditie ,dar de pe alta pozitie.
|
Aici, ridicati o problema un pic mai generala.
Luati si cititi un dialog al lui Platon. Pe care vreti, nu are nici cea mai mica importanta pentru demonstratie. Puteti sa-l luati pe "Parmenide", considerat indeobste un pic mai complicat.
Ce veti observa ? Veti pricepe despre ce e vorba repede si bine. Pe Platon, ca si pe oricare filosof dinaintea lui, ii citim de placere. Putem sa il citim pe Platon fara sa ne doara capul.
Pe urma, cititi un neoplatonic. Pe oricare vreti, din Noua Academie. De exemplu, luati un capitol din Eneadele lui Plotin. Ce constatati ? Mai este acelasi lucru ? Mai puteti spune ca cititi din pura placere ?
Vi s-a parut complicat, Plotin ? Atunci sariti cateva secole si cititi un pic de logica marca Spinoza. Ati observat ca se rupe filmul si ca era bine cu Plotin ?
Ce sa mai spunem, atunci, de Kant ? A observat si el ca oamenii au dificultati de intelegere a Criticii Ratiunii Pure. Mari de tot. Si a simtit nevoia sa scrie "Prolegomene la Critica Ratiunii Pure". Care nici aia nu e tocmai lucru usor. Adica, o carte pe care autorul o scrie ca sa te ajute sa citesti o carte anterioara a lui. Va dati seama ce au facut astia din filosofie ? Au rupt filmul. Parerea mea este ca cel care a rupt filmul a fost Aristotel. Imediat dupa ce ai citit, in tren, dialogurile lui Platon si treci la Metafizica lui Aristotel, cand incepe el sa le bage pe alea cu categoriile si accidentele, simti ca ai nevoie de pix si hartie. Daca nu cumva de diapozitive, indrumare, etc. Si, dupa Aristotel, nimic nu a mai fost ca inainte.
Desigur, filosofie pe limba poporului, ca sa priceapa si politistii, s-a scris si dupa Aristotel. Chiar si in vremea lui Kant. Chiar si azi. Dar nu sunt "carti de sistem", nu sunt autori de sistem. Schopenhauer fata de Hegel, ori Guenon fata de Bergson sunt precum cartile pioase fata de tratatele de teologie. Foarte utile, dar nu acelasi lucru.
Sa luam alt exemplu. Puneti pe doua coloane Codul lui Hamurabi cu Codul Civil din zilele noastre. Pe ambele le gasiti usor pe net. Ce observati ?