Aici apar probleme cu notiunea de liber arbitru, promovata de religie.

Daca ma arunc in mijlocul autostrazii in trafic maxim exista doua variante:

1) Cunosc consecintele acestui fapt si mi le asum, exercitandu-mi liberul arbitru; cu alte cuvinte, eu am decis sa ma sinucid. Puteam sa-mi manifest liberul arbirtru luand decizia sa nu sar in mijlocul autostrazii aglomerate. Atata timp cat exista o varianta alternativa (cea de a NU ma arunca in mijlocul autostrazii), fara ca aceasta sa fie conditionata de suportarea unei consecinte negative, decizia mi-a apartinut in totalitate. S-a manifestat pe deplin liberul arbitru.
Concluzie: cunosc consecintele si mi le asum, exercitandu-mi liberul arbitru
2) Nu cunosc consecintele (ex: sunt ametit de la niste pastile) dar suport totusi consecintele. Ma calca masina si mor ca prostul, fara ca eu sa-mi fi dorit asta. Nu am avut posibilitatea sa-mi exercit liberul arbitru. Nu am luat nicio decizie constienta cu privire la evenimentul ce a urmat.
Concluzie: nu cunosc consecintele dar le suport, fara a-mi exercita insa liberul arbitru


In acest caz apare conflictul cu notiunea de liber arbitru. Nu se mai poate vorbi despre o alegere libera ci despre o impunere. Liberul arbirtru nu se poate manifesta atunci cand una dintre variante prezinta consecinte negative. Aceasta capata atunci statut obligatoriu/legislativ/impus. Liberul arbitru se manifesta atunci cand, oricare dintre deciziile luate este una la a caror consecinte subscrii.

In cazul de fata liberul arbitru este redus la un joc de cuvinte.

Concluzie: Cunosc consecintele, nu mi le asum/nu subscriu la acestea, dar le suport, fara a-mi exercita liberul arbitru.

Va rog sa nu imi mai spuneti ca "am ales", pentru ca nu este cazul.

Recomand cu caldura si: http://www.youtube.com/watch?v=Nv9IvCpiHxA