[aubergine]

În prealabil postat de CristianR

Dacă așa ar sta lucrurile, atunci n-am mai avea pentru ce să fim judecați. Dumnezeu nu intervine în istoria noastră. Nu tot ce se întâmplă este voia Lui; cel mai adesea este doar îngăduit de El.

Iar a nu judeca nu înseamnă a nu deosebi între bine și rău și a socoti că este totuna. Iertarea este posibilă numai după mărturisirea greșelii. Și a noastră de către Dumnezeu, dar și cea dintre noi. Așa îi răspunde Hristos lui Petru: Ori de câte ori îți va greși fratele tău și își va cere iertare, să-l ierți.

Dacă cel care a făcut un rău nu-l conștientizează și nu se leapădă de el, îndreptându-se, rămâne tot bolnav, chiar dacă tu zici că l-ai iertat; și va repeta acel rău. Îți va cere să-l accepți așa cum este el și să nu-i mai spui că este rău ceea ce face. Să-i zici, eventual, că este bine, ca să se simtă și el bine.

Știu că nu împărtășești acest punct de vedere, fiind o persoană radicală atunci când e vorba de a lăsa păcatul să se strecoare în Biserică, spre exemplu.

Unii nu marturisesc greseala pentru ca nu considera ca au gresit sau nu au credinta, si atunci inseamna ca nu vom ierta in veci?