[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.
Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

Dpdv juridic psihoterapia este profesie liberală, prin urmare presupune dreptul la "selectarea clientelei". Însă un psihoterapeut care e şi credincios ştie că nu-i bate nimeni întâmplător la uşă. Şi mai ştie că nu el e buricul pământului în procesul de vindecare a unei persoane, iar locul lui în ordinea duhovnicească se află la jumătatea drumului dintre lume şi Biserică, fiind la rândul său în tratament sau vindecat de demiurgismul trufaş care e un fel de boală profesională a acestei îndeletniciri.

Între noi fie vorba, mi-a mărturisit un maestru şi artist pe deasupra, cât de greu lucrează Duhul Sfânt cu maeştrii şi artiştii sau cu maeştri artişti, fiindcă şi ăştia se cred demiurgi poziţionaţi meritocratic în centrul cosmosului. Când şi dacă te vizitează harul e mai bine să te găsească zugrav şi diletant, ca nu cumva să-l alungi fiind acaparat de contemplarea proiecţiei hipertrofiate a propriului sine.