Limba franceza, atit de folosita in "la belle epoque", imi suna intr-adevar catifelat. Engleza yankee imi arunca in mental imaginea unui golan in blugi, care mesteca "ciungam", in timp ce intreaba insolent daca cutare monument "iz for seil, coz ai hev a lot av mani".
Quod attinet cea britanica, imi evoca un "popa" anglican, care propune solemn, la ceaiul de la ora 5, iubitului sau sa celebreze impreuna caricatura aia de liturgie a lor. Sau o "episcopita", care dupa o predica de la amvon, se aglutineaza cu iubitele ei la o discoteca, unde mai fumeaza o iarba, multumind marelui arhitect al chestiei aleia maro si urit mirositoare pentru drepturile inalienabile de a Il scuipa pe personajul ala de pe Cruce, care bineinteles nevar igzisted, bicoz da lodgi sed so.