Extras din
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...unt-adevarate/
De fapt, Papa Francisc nu a facut altceva decat sa reia compromisul major pe care Vaticanul l-a facut nu stiintei, cum se spune, ci
TEORIILOR evolutioniste care domina, astazi, campul stiintific si care s-au impus ca un exercitiu de putere, nu ca un act de cunoastere. Momentul acestui compromis, un fel de Big Bang al apostaziei Vaticanului, este Conciliul Vatican II.
Considerand ca isi pastreaza si credinciosii, si isi apropie si lumea cu care cocheteaza, Vaticanul a rezolvat dilema stiinta-religie spunand ca teoriile dominante si ateiste sunt adevarate daca le pune un Dumnezeu la coada.
Contradictia e evidenta, caci modelele stiintifice evolutioniste vad lumea ca fiind lipsita de vreun plan originar sau de vreo vointa divina.
Prin urmare, acest compromis este si lipsit de noima, de vreme ce, oricum, pentru evolutionistii reali, care sunt, necesarmente, si atei, ideea unui Dumnezeu creator al lumii e absurda oricat de mult i se ataseaza evolutia ca modus operandi.
Sigur ca mai-marii Vaticanului stiu acest lucru, insa compromisul pe care-l fac nu este cauzat atat de vreo convingere launtrica ca asa ar sta lucrurile, ci de o strategie iezuita de a se pune âbineâ cu structurile de putere si cu mentalitatile dominante ale lumii.
Pe fond, asa cum am mai spus, in stiinta nu exista teorii "mai adevarate" decat altele. Exista doar teorii ce trebuie mereu verificate, care niciodata nu vor atinge statutul de Adevar, de certitudine. De pilda, Big Bangul tocmai a fost invalidat din cauza cercetarilor avansate despre bossonul Higs: pur si simplu Universul rezultat dintr-un astfel de model explicativ nu ar putea exista. Cat priveste evolutionismul speciilor, problemele acestuia sunt vechi si imposibil de depasit: lipsesc complet dovezile evolutiei inter-specii (reptila-pasare, primate-om, etc.).
Dar, din punct de vedere dogmatic, grav este modul in care Papa ironizeaza Facerea. Sfantul Vasile cel Mare era orice, numai un naiv care sa isi inchipuie un Dumnezeu cu bagheta nu. Or, in Hexaimeronul sau, el ofera o interpretare a Facerii in care sunt respectate cele sase zile ale creatiei ca atare. In plus, o notiune bizara este si identificarea evolutiei cu o lege naturala.
Cum ar putea fi asta compatibila cu o viziune crestina, avand in vedere ca, initial, creatia se afla intr-o alta ordine, neafectata de caderea in pacat? In plus, in viziunea ortodoxa, nu exista legi naturale, adica principii mecanice care determina creatia si fac ca fiintele sa aiba o evolutie autonoma de Dumnezeu, ci exista acele noime, ratiuni dumnezeiesti care reprezinta, totodata, si lucrarea energiei Pantocratorului care sustine, proniator, intreaga lume.
Din nefericire, exista destui si la noi, in spatiul ortodox, care produc panseuri diletante despre evolutionism, cautand sa-i faca o grefa creationista.
Rezultatul este o struto-camila indigesta care nu e nici stiinta, nici teologie, ci o simpla si demna de compatimit ratacire, erezie.