[CristianR]

După o explicație privind sensul expresiei „sânul lui Avraam” și după o lămurire a sensului bogăției, părintele extrage un înțeles cu privire la viața de după moarte:

Vedeţi, Mântuitorul ne spune despre fostul bogat, că el vedea. Era în văpaie, dar vedea departe pe Avraam, pe Lazăr. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte: adâncul din noi, sufletul nostru, fiinţa noastră lăuntrică, ea nu-şi pierde simţurile, înţelegerea; dimpotrivă, graniţele, hotarele minţii, ale cunoaşterii şi ale inimii, ale iubirii, se deschid mereu, se deplasează în nemărginire. Pentru că aşa a fost creat omul, după chipul lui Dumnezeu şi în perspectiva infinitei asemănări cu El. Atunci – zice Ioan Gură de Aur – deodată, tu, cu sufletul tău, şi vezi, şi auzi, iar picioarele tale se mişcă, şi în toate părţile ţi se deschid căile vieţii şi-ţi aduci aminte, mai ales, de tot trecutul tău.

După care se referă la ceea ce face subiectul unui topic recent deschis, respectiv experiențe ale celor care au trecut prin moartea clinică. Este vorba despre Elisabeth Kübler Ross, care afirmă:

“în această lumină trăită, trăieşte omul pentru prima oară ceea ce ar fi putut anume să fie”. Adică îţi vezi taina sufletului, fiinţa ta cea mai adâncă, proiectul tău, structura.