[negruta]

Un chip frumos lesne isi revendica bunavointa, simpatia, admiratia sau iubirea celor din jur. Frumusetea ne atrage pe toti si e usor de observat. Mult mai greu insa ghicesti cata frumusete se poate ascunde in spatele urateniei, a bolii, a infirmitatii sau a neputintelor batranesti iar daca esti superficial, egoist, neiubitor... si nu esti ajutat, s-ar putea sa-ti ramana in continuare ascunsa.

Desi inca ma incearca sentimente de repulsie, de superioritate, de dispret si chiar de teama fata de cei cu "trupul mai putin frumos", am inteles, macar partial, ca nu suntem doar trup, ca un suflet curat si bun poate da o cu totul alta expresie chipului, ca de fapt trupul e doar o carcasa, de multe ori incapabil sa exprime trairile sufletesti. Iar sufletul e mult mai mult decat trup, e un margaritar de mare pret!

Am in minte cazul unui tanar infirm care e total dependent de cei din familie - cu mainile incovoiate, privirea crucisa, capul si-l tine stramb, trupul lui e slab, prea putin dezvoltat; incapabil sa mearga, sa vorbeasca, sa manance singur .. ce sa mai, pentru una ca mine, a fost o lunga perioada de timp, o imagine greu de digerat motiv pentru care imi intorceam privirea si evitam orice apropiere. Dar, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa mor proasta, mi-a aratat ceea ce nu eram in stare sa vad singura.

Mi-as dori sa fiu mai iscusita in vorbe, ca sa pot reda cu acuratete o scena ce se repeta ori de cate ori tanarul e dus la Impartasit.

Acest tanar se bucura! O, si inca cum!! Prin toti porii fiintei lui iti arata ca stie, simte ca urmeaza sa fie Impartasit!
Pana vine preotul la el, e usor agitat, nerabdator mai degraba, un copil care e constient ca urmeaza sa primeasca "ceva bun" si asteapta cu infrigurare.
Iar odata Impartasit il vezi cum prinde aripi :) isi misca mainile cu miscari necontrolate, fata, desi schimonosita din cauza bolii, schiteaza un zambet deformat de fericire, bucuria imensa fiind tradata de chiote si sunete de exaltare!
Un inger de om Impartasit! Un sfant ascuns intr-un trup deloc aspectuos sau atragator. Un suflet curat de om unit cu Hristos prin Sfanta Taina a Impartasaniei!
Bucuria lui, dornica parca de mai multa exprimare, se intipareste si pe fata insotitorului. Doar se incarca si el cu har, nu?!

Vazand aceste lucruri, te intrebi daca mai poate fi vorba despre o cruce purtata de cei care au in grija astfel de oameni. E adevarat, numai ei stiu cate lacrimi varsa, cate sacrificii fac si ce lupta or avea de purtat. Dar daca crucea e ridicata pe verticala, cu bucurie si acceptare in Hristos, ea devine daca nu usoara, atunci aducatoare de har si bucurii duhovnicesti inca de pe acum si de mantuire in vesnicie.

Iar intr-o zi, de parca n-ar fi fost indeajuns, am fost martora la o alta scena, din acelasi registru. Am vazut limpede cum a cunoscut apropierea a doi preoti, carora probabil le-a simtit harul, si cum dadea semne vadite de bucurie iar cand unul dintre preoti s-a apropiat si l-a binecuvantat .. ce sa va spun, reactia lui a vorbit de la sine, chicotea, ai fi zis ca bate din palme, ai fi zis ca vrea sa sara de pe patul acela ambulant. Nu m-as mira ca cei trei sa fi purtat si vreun dialog ascuns de urechile si privirile noastre nedemne de o conversatie in duh.

Fara alte cuvinte, ingerii sunt printre noi!