Extras din http://www.descopera.ro/stiinta/4954...l-lui-dumnezeu
Microevolutie da, macroevolutie nu
Una dintre ipoteze este aceea ca, la fel cum, astazi, unii indivizi poseda in ADN-ul lor bagaj genetic capabil sa produca descendenti cu o cromatica diferita a ochilor sau a parului,
primii parinti ai umanitatii, Adam si Eva, posedau genele care le permiteau sa produca toate varietatile si rasele de oameni. Poate ca noi, in prezent, nu mai avem aceleasi gene abilitate sa formeze fiecare rasa umana, dar este o premisa plauzibila cea conform careia cuplul primordial putea poseda acest bagaj genetic.
Toate rasele umane poseda gene pentru aceleasi trasaturi de baza, dar nu toti oamenii dispun de fiecare variatie posibila a acestor gene. De exemplu, o persoana poate avea cateva variatii genetice pentru cromatica ochilor (caprui, verzi, albastri), in timp ce altcineva poate stapani numai o singura variatie de gene care determina aceasta trasatura (caprui). Astfel, abilitatile celor doi de a influenta culoarea ochilor descendentilor lor vor fi diferite.
De asemenea, unii parinti cu parul negru sunt capabili sa nasca vlastari cu parul blond, dar copiii lor blonzi (deoarece mostenesc numai genele recesive) nu vor avea abilitatea de a produce copii cu parul negru decat daca ii vor procrea cu cineva care are parul de culoare inchisa. Daca descendentii "arieni" vor copula cu altii la fel ca ei atunci intreaga linie si populatie va fi formata numai din blonzi, chiar daca stramosul originar va fi avut parul negru.
Tocmai de aceea, in realitate, nu exista decat o singura rasa - si anume cea umana - in cadrul careia exista nenumarate variatii si permutari. Dovezile furnizate de stiinta indica faptul ca numai microevolutia (variatii in cadrul unei specii biologice precum varietatile de caini, pisici, cai, vite etc.) este posibila, dar nu macroevolutia (variatiile dincolo de speciile biologice, in special de la formele mai simple la cele mai complexe). Singura evolutie posibila care apare in natura este microevolutia, sau evolutia pe orizontala, nu si cea pe verticala.
Abilitatea genetica a microevolutiei exista natural, in timp ce macroevolutia nu exista incifrata in legea firii. Genele microevolutiei (instructiuni sau programe chimice si genetice) exista in cazul fiecarei specii, dar nu si acelea ale macroevolutiei. Daca natura nu are inteligenta si abilitatea de a perferoma inginerii genetice - sa construiasca in intregime noi gene si nu doar sa produca variatii si noi combinatii ale genelor deja existente - atunci macroevolutia nu va fi niciodata posibila natural.
Mutatiile - toate's vechi si noua's toate
In prezent, avem varietati canine care nu existau cu mai multe secole in urma. Toate acestea nu constituie decat un alt exemplu de microevolutie in natura.
Nu conteaza cate varietati de caini se nasc, ei vor ramane mereu caini si nu se vor transforma sau evolua intr-un alt fel de animal. Chiar si formarea unei specii cu totul noua de planta sau animal prin hibridizare nu va sustine evolutia darwiniana deoarece o asemenea hibridizare nu implica niciun fel de productie a noilor informatii genetice, ci de-abia o recombinare a genelor deja existente.
Modificarile si noile combinatii ale genelor deja prezente in lumea vie pentru trasaturi distincte s-au mai intamplat in natura, dar niciodata nu s-a descoperit un proces de creare de gene in intregime noi sau de trasaturi cu totul originale. Aceasta situatie se intampla chiar si in cazul mutatiilor genetice. De exemplu, mutatiile in cazul genelor pentru parul uman se pot altera astfel incat un alt tip de par uman sa se dezvolte, dar mutatiile nu vor schimba genele pentru pilozitatea umana astfel incat pene, aripi sau trasaturi cu totul noi sa se dezvolte in loc. Mutatiile pot cauza chiar si multiplicari ale caracterisiticilor deja existente - un deget in plus spre exemplu, chiar si intr-o alte parte a corpului decat la maini sau la picioare - dar nimic dintre aceste lucruri nu se califica in pozitia de trasatura noua.
Evolutionistii sunt de parere ca, daca li se acorda suficient timp, mutatiile aleatorii din codul genetic, cauzate de fortele hazardante de mediu, precum radiatiile, vor produce gene cu totul noi pentru noi caracteristici asupra carora selectia naturala poate actiona sau pe care le poate prezerva. Totusi,
nu exista niciun fel de dovada stiintifica prin care sa se arate ca mutatiile la intamplare au abilitatea de a genera noi gene capabile sa programeze dezvoltarea trasaturilor noi la diverse specii. Un asemenea rezultat ar solicita inginerie genetica. Mutatiile genetice aleatorii cauzate de mediu nu vor tine niciodata loc de inginerie genetica.
Mutatiile sunt accidente in structura secventiala moleculara a codului genetic si ele sunt aproape intotdeauna nocive. Sigur ca, la fel cum unele cutremure nu produc avarii cladirilor, exista de asemenea mutatii care nu dauneaza din punct de vedere biologic. Dar, chiar si daca are loc o mutatie benefica, pentru fiecare mutatie de acest fel vor exista sute de soi rau, cu un rezultat care se va dovedi in timp catastrofal pentru specii.
Mai mult decat toate aceste lucruri, trebuie stiut ca numai acele mutatii produse in cazul genelor din celulele reproducatoare, precum sperma la barbati si ovulele la femei, sunt transmise urmasilor. Mutatiile si orice alte schimbari produse in alte celule ale corpului nu sunt transmise. Spre exemplu, daca o femeie isi va pierde un deget acest lucru nu va rezulta niciodata in nasterea unui fiu cu un deget lipsa. Similar, chiar daca o maimuta ar invata vreodata sa mearga perfect erect si sa vorbeasca, nu ar transmite aceste caracteristici descendentilor sai. De aceea, biologia moderna dezaproba vehement teoria candva acreditata conform careia caracteristicile influentate de mediu pot fi transmise in codul genetic al progeniturilor.