Am citit articol intitulat ,,Semida,fiica de preot"scris de catre domnul Marius Matei si postat pe prima pagina a site-ului. O frumoasa incercare de reconstituire, prin ochii unei fete evreice din primul secol, a unui miracol divin.Impresioneaza relatarea inocenta, cu mirari frumoase si nu obsesiv iscoditoare, simplitatea descrierii in contrast cu dorinta moderna de a se diseca divinitatea in parcele meschine.Nu pune multe intrebari, nu relateaza ce ne-am dori toti despre lumea de dincolo, chiar cu pretul de a uita sa ramanem tacuti in fata infrangerii mortii de catre Viata. Recunoaste chipuri, momente, se misca natural in universul ei evreiesc dar il depaseste prin insasi bucuria atat de umana, dincolo de diverse concepte specifice acelui timp.Ai fi tentat sa intrebi,,Cum, doar atat?Pai noi vrem sa stim si mai mult,nu ne poti lasa asa,pai noi avem intrebari,poate chiar si raspunsuri,doar nu o sa le contrazici". Doar atat,de ce sa nu fie suficienta bucuria unui copil intors din morti?Ce vrem de fapt mai mult? Nu este aceasta simplitate,credinta,naturalete,sinceritate si bucuria reala ceea ce a cerut Fiului Omului? Dincolo de poveste ramane mesajul credintei adevarate,incheiat cu o lauda, bucuria de ,,a fi", certitudinea ca acel cineva poate fi cuprins intr-o propozitie cum doar doar un suflet de copil o putea spune: ,,Eu stiu doar ca era tare bine in preajma Lui.Nu as mai fi vrut sa plece". Cat de departe sunt caile Tale Doamne de ale noastre....