Pr. Arsenie Papacioc zice: "nu cauta manastire, sa faci tu manastire". Adica mai intai priveste spre tine, incearca sa cladesti impreuna cu Hristos in inima ta, vezi ce patimi zac in tine, vezi ce te impinge spre monahism, vezi de ce fugi de lume, cunoaste-te putin pe tine, apoi traieste un monahism interiorizat si daca ai ajuns la nivelul asta si duhovnicul crede ca poti sa pleci mai departe, iti va calauzi Dumnezeu pasii unde sa te duci.
Mi-a placut in mod special ce-a scris Clausemi, dar sa stim ca sunt si locuri unde se traieste un monahism deosebit. In Grecia sunt unele manastiri inchise pt public, unde e viata numai de rugaciune. E drept ca statul grec sustine financier manastirile si preotia in general. Un Preot are salariu de 8-900 de euro pe luna, pe cand in Romania i se spune ca isi completeaza de la biserica. Deci manastirile fiind finantate in Grecia, muncile sunt facute de persoana angajate, iar vietuitorii din manastire se ocupa numai de rugaciune, de dorinta de implinire spirituala, de renuntare la ei pt a trai pt ceilalti prin rugaciune. Apoi in Anglia, la Essex e o manastire deosebita. In Franta iar am vazut o manastire care mi-a placut. Se insista aici f mult pe tacere, pe retragere; e f intelept, ca nu se ajunge la barfe, discutii, bisericute, etc.
Asta nu inseamna ca in Romania nu sunt, dar eu am vazut numai din exterior, nu stiu exact care e situatia reala. Dar tragand o concluzie, cred ca in toate aceste manastiri pe care le simti implinitoare, e o selectie riguroasa a celor care intra acolo. Adica li se cere sa fie deja monahi in lume si apoi sa se apropie de manastire.
Hai ca m-am tot lungit la vorba, se vede cat mai am pana ajung la a fi monah in lume...
Elena
|