Citat:
|
În prealabil postat de dan73
Sunt persoane care sustin ca ceea ce fac, le-a fost dat sa faca. Potrivit conceptiei lor, faptele nu sunt produsul libertatii. Astfel, vointa omeneasca este lipsita de semnificatie.
Pe de alta parte, se sustine ca vointa omeneasca doreste ceva contrar Creatorului, pentru ca vine dintr-o materie rea. Astfel, vointa omeneasca este din nou lipsita de valoare.
Consider ca cele doua vointe nu se anuleaza una pe cealalta. Acest lucru ne-a fost descoperit in persoana lui Hristos, unde cele doua firi sunt unite fara amestec.
Daca omul doreste ceva contrar vointei dumnezeiesti, se datoreaza libertatii lo si nu naturii lor (ca si cand trupul ar fi rau).
|
Eu cred ca faptele noastre sunt 100% produsul libertatii noastre. Noi luam deciziile. Dumnezeu este atat de smerit si de discret si respecta dorinta omului pana la cel mai mic amanunt. Problema apare cand omul incepe sa constientizeze ca unele lucruri il implinesc sau nu, si-si da seama ca Dumnezeu este Cel Care ar putea sa ia decizia cea mai buna. Atunci, omul credincios incepe sa se intrebe cand are de luat o decizie: "Oare care e voia lui Dumnezeu?" sau "Ce-ar face Dumnezeu daca ar fi in locul meu?"
Din ce omul are o viata mai hristocentrica, din ce omul poate sa vorbeasca cu El si sa se apropie de Dumnezeu, din asta el incepe sa simta cam care ar fi voia lui Dumnezeu. Eu personal cred ca Dumnezeu, in iubirea Lui de oameni, doreste ca toti sa fim fericiti. Si ne-a dat constiinta ca ajutor pe langa rugaciune ca sa ne dam seama care ar fi deciziile pe care ar fi bine sa le luam ca sa fim fericiti. Singurele decizii care ne pot face fericiti sunt cele in care vointa omeneasca e aceeasi cu vointa dumnezeiasca. Asa ca in momentul cand vrem sa mergem spre ceva si vedem ca ne mustra constiinta, sa ne oprim putin sa vedem de ce. Si treptat, treptat, sa ajungem la asemanarea cu El. Cine ajunge pana acolo sa "puna o pila" si pt noi, OK? :)
Elena