Sentimentele nu se pot instituționaliza!
*
Iar mie nu mi se pare un lucru foarte rău ce s-a întâmplat cu disciplina școlară numită Religie.
În definitiv, cine voiește să ofere copiilor o educație creștină e liber să o facă acasă precum și în biserici. Sunt atâtea lăcașuri de cult și așa frumos ne-ar sta să nu avem loc de copii la Sfânta Liturghie, la Sărbători etc.!
Modul de a fi creștin nu se poate preda și însuși în nici o școală de stat. Se însușește prin mecanismele de bază ale învățării: imitarea, modelarea, dialogul de tip socratic etc. Acestea se pot realiza cel mai bine în familie precum și în mici comunități interfamiliale care se sprijină și se orientează reciproc, în același duh frățesc al Bisericii.
Eventual și în școli speciale de tipul seminarelor.
Cateheza sistematică din biserici este de asemenea foarte importantă. Copiii au prilejul să întrebe, să se completeze unii pe alții, să prindă "aerul" duhovnicesc al preotului sau diaconului care învață, să simtă că au mereu o zi, o oră - un timp absolut special pentru cugetarea și dezbaterea celor sfinte.
Pe de altă parte, o serie de fenomene perverse care au apărut deja în școli vor înceta. Printre altele, nu se va mai da apă la moară detractorilor să strige "discriminare" și alte măgării izvorâte din ură și ignoranță, din invidie și prejudecăți lumești.
Copiii poartă deja morbul multor conflicte în relațiile dintre ei. E lucru bun, socotesc, că acum au un motiv mai puțin să se uite chiorâș unii la alții, unii cu obidă alții cu aroganță...
În ce mă privește, de cum va intra legea în funcțiune, voi cere ca fiul meu să participe la ora de religie. În noul format, cred că nu va avea decât de câștigat.
|