Daca aniamalele vor merge sau nu in rai...se pare ca mai avem de asteptat, vom afla cu certitudine daca si cand vom ajunge si noi acolo ( vreodata)....
De parca nu ar fi de ajuns conflictele si indoielile despre propria noastra viata de apoi si despre ce ar trebui sa credem si sa facem chiar si in aceasta de acum...nu era de ajuns ca trebuie sa ne certam despre cum trebuie crescute, ingrijite, hranite, tratate,etc animalele, ci si despre viata lor de apoi, unde se duc dupa ce mor...oare sobolanii pe care-i otravim s-or duce in rai sau in iad? sau acolo o sa ne ducem noi fiidca am facut asta ?( in fine, asta era o gluma)
Nu stiu de ce astfel de conflicte ideologice ma tulbura atat de rau
... in fine, nu cele despre viata vesnica a animalelor, ci a noastra..( sau cele despre viata de acum a animalelor, cand intram in contradictii)
Referitor la discutia cu credinta si dorinta: e firesc sa credem ceea ce dorim ( ex: ca nu se imbolnaveste animalu daca nu-l vaccinam, sau nu-i dam de mancare), dar e posibil ca realitatea la un moment dat sa ne zdruncine din temelii si sa ne desfiinteze o atare credinta :). Asa ca in chestiuni privitoare la viata asta, ar trebui sa credem nu ce vrem noi sa fie, ci doar chestiile demonstrate, care ni se confirma, sau cum se spune, inteleptul invata din experienta altora, iar mediocrul macar din propria-i ...
Chiar Moise spune ca se vor ridica si profeti mincinosi, dar noi ii vom recunoaste pt ca profetiile lor se vor adeveri sau nu.
La chestiunile privitoare la viata de apoi...se pare ca unii dintre noi va trebui sa asteptam toata viata o confirmare :)...
Replica pe care am dat-o mai sus, e dintr-un film mai vechi ( nu conteaza daca tu crezi in Dumnezeu, ci ca El crede in tine). Aseara am auzit varianta " moderna": nici El nu mai crede in tine
. O putem interpreta ca pe o replica malitioasa, sau ca pe o consecinta relatiei dintre cauza si efect...
Si de aici a pornit tot conflictul ideologic
...
Desi productia in sine pe care am urmarit-o a fost o blasfemie, pornise totusi de la o idee pertinenta, din pctul unora de vedere,cel putin ( Dumnezeu isi pierduse increderea in oameni si trimite legiunile de ingeri sa ii distruga, insa arh. Mihail se impotriveste si incearca sa-i salveze; atunci in locul lui vine Gavril, se lupta, si in final M reuseste sa salveze pe un copil care trebuia sa se nasca si sa salveze omenirea ( un nou Mesia??? Nu inteleg de ce nu le mai ajunge Christos, nu sunt convinsi ca El a fost Mantuitorul???), iar Dumnezeu il iarta pana la urma, pt ca a facut ce dorea El, nu ce i-a ordonat ...), in fine, s-a creat un conflict ideologic cumplit intre noi, si anume:
1) ce va invata pe voi la biserica e o blasfemie - Dumnezeu nu se supara, nu pedepseste si nu face rau la nimeni, indiferent ce fac oamenii sau nu fac ( Dumnezeu e doar iubire si speranta, conform unor religii mai new age), dar nici bine nu face, se pare; daca se intampla nasoale - razboaie, crime- e numai meritul nostru, iar El nu intervine pt ca fie nu poate, fie nu vrea, fie nu-i pasa, etc...
2) poate ca Christos nici nu a fost cu adevarat Mesia - daca ar fi fost ar fi coborat de pe cruce sa il vada toata lumea ( de parca era toata lumea acolo de fata), ar fi facut o revolutie, ceva spectaculos, iesit din comun, etc...( cativa orbi si morti inviati nu se pun, si nici faptul ca nu a fost gasit in groapa)
3) nici ingerii nu interactioneaza cu oamenii ( daca as spune ca pe mine ma ajuta sa gasesc obiectele pierdute, probabil s-ar pune pe seama unei instabilitati emotionale, sau maturizari insuficiente); bine, nici ce au facut in film nu vor face ever, mai ales Gavriil ( mai degraba Mihail e cunoscut ca razboinic, se spune ca chiar a si omorat pe unii si altii, punand in practica justitia divina - probabil asa cum au blasfemiat si unii de la noi din tara in per interbelica, crezand ca sunt indreptatiti sa se numeasca si sa faca asa ceva)
4) e bine ca nu se mai preda religie in scoli, pt ca copiilor le-ar fi fost greu sa faca diferenta intre ce e real i ce e poveste, imaginar ( desi majoritatea dintre noi ne-am descurcat, pana acum, more or less)
In fine, daca vreunul din colegii de aici care contesta existenta lui Dumnezeu si justitia divina, ar fi fost sotul meu, referitor la relatia intre credinta si dorinta- probabil ar fi fost cm indicat sa ma straduiesc sa cred si eu c crde si el, spre a nu intra in conflict ( aici, virtual, putin imi pasa daca cineva nu e de acord cu mine; in viata insa nu e chiar asa, mai ales ca bunastarea ta fizica si mai ales emotionala depinde de cum gestionezi conflictele si cum te adaptezi, cum reusesti sa optimizezi relationarea cu cei langa care esti obligat sa traiesti) - asadae, mi-as fi dorit sa ajung sa cred ce vrea el ( si sa fie adevarat), ca sa ne fie bine...( daca de ex sotul pleaca afar cu copilul dezbracat, si nu il pot opri, ce pot face decat sa ma rog si sa sper ca nu raceste de data asta? Sau dc nu vrea sa-l botezam, sa ma rog si sasper ca nu ajunge in iad si ca nu voi fi trasa la raspundere si eu ca nu am facut nimic sa opresc acest lucru - daca copilul ti-e acolo nu cred ca poate fi osanda mai mare pt tine ca individ - si sincer nu-i inteleg pe cei care isi asuma asemenea riscuri, atunci cand depinde de ei sa faca ceva pt siguranta copiilor lor)