Nu ajunge sa spui "vreau sa decid eu", ci trebuie sa dovedesti ca ai capabilitatea sa o faci. Maturitatea se cere demonstrata, nu afirmata.
Cum erai acum cinci ani ? Asa-i ca te credeai foarte, foarte desteapta, foarte talentata, iar imprejurarea ca cei mari inca nu realizau marile tale calitati se explica printr-un fel de orbire, desigur temporara, a lor ? Dar acum, privind in urma, la tine cea de acum cinci ani, asa-i ca ti se pare ca erai cam tontuta ?
Din acest exemplu, iti dai seama ca, la fiecare varsta, ne credem grozavi. Asta nu inseamna ca si suntem.
Cum stie un parinte ca progenitura lui s-a maturizat cu adevarat ? Cand ea afirma asta ? Nu, desigur. Are acel parinte semnele lui care nu il inseala. Dar, despre care sunt acestea, cu alta ocazie.
|