[cristirg]

-eu nu ma duc la vot,imi place mesajul parintelui Mihai-Andrei Aldea:

"Voi, cei 14 candidaţi la Preşedinţia României, sunteţi cu toţii nereprezentativi pentru mine şi pentru ceilalţi, foarte mulţi, care nu vom vota deloc la aceste alegeri. Sunteţi cu toţii la fel de răi. Sunteţi cu toţii exponenţii unor regimuri cu chipuri diferite, dar cu acelaşi suflet drăcesc ce jefuieşte România şi îi chinuie pe români de vreo 300 de ani încoace. Nu vă votăm pentru că ne pasă de România şi de viitorul ei, iar voi sunteţi, cu toţii, un viitor la fel de murdar. Pocăiţi-vă! Ieşiţi din politică, ieşiţi din viaţa publică, pocăiţi-vă! Dacă nu, atunci când veţi muri (şi veţi muri, că toţi murim până la urmă, chiar şi la peste 100 de ani uneori) o să vă mănânce Iadul. Şi de acolo nu o să vă scoată nimeni."

"De ce să mai votăm caracatiţa?

Nici măcar unul din cei 14 candidaţi la preşedinţia României nu mă reprezintă aşa cum aş dori. Personal consider că n-am dintre cine alege. Pur şi simplu niciunul nu m-a convins.
Da, unii dintre ei pot avea câte o bilă, sau măcar o biluţă albă, sau barem cât de cât alburie. Dar în fiecare caz ea e contrabalansată de o mare bilă neagră:

Da, Klaus Johannis e principalul candidat al dreptei şi de aceea eu, în principiu, ar trebui să susţin dreapta politică, teoretic mai apropiată de valorile creştine tradiţionale. Mai ales că el reprezintă o coaliţie ce-şi zice creştină – Alianţa Creştin-Liberală (asociere de termeni ce sună ea însăşi suspect de mult a oximoron). Dar nimic nu mă convinge că dl Iohannis ar avea ceva în comun cu valorile sau credinţa creştină, şi cu atât mai mult n-am motive să-l suspectez că ar avea în mod deosebit la inimă binele României, pe cel al majorităţii sau al tradiţiei ei. Dimpotrivă. Nu susţin că ar avea neapărat o altă agendă, ci că nu m-a convins că n-o are şi că va lupta pentru ceea ce e important pentru mine. Dl Iohannis n-a demonstrat poziţii pro-familie ori provalori privind căsătoria, valorile şi dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi: când în 2006 s-a derulat procesul de revizuire a articolului 48 din Constituţia României care să definească căsătoria naturală bărbat-femeie, legea cerea minim câte 20.000 semnături din cel puţin 21 judeţe pentru a declanşa revizuirea Constituţiei. AFR a strâns atunci 23.000 semnături în judeţul Sibiu care astfel se califica pentru referendum. Dar dl Klaus Iohannis, atunci primar al Sibiului, a eliminat 7.000 semnături, descalificându-şi astfel judeţul (buletin AFR, 30.10.2014).

Da, Victor Ponta susţine concret Biserica, se declară mândru că e român şi ortodox, şi vrea să-i unească pe români. Nimic rău în asta, dimpotrivă. Dar n-am absolut nicio siguranţă că o face altfel decât declarativ, în scop electoral, oportunistic, şi că ar nutri cu adevărat astfel de convingeri sincere. Dimpotrivă. La un moment dat a părut că încearcă să protejeze economia românească şi chiar s-o susţină activ. Nu intru în detalii, dar am avut întrucâtva această senzaţie. Numai că această impresie a dispărut repede şi fără urmă, contrazisă curând de măsuri neinspirate, nemairămânând decât o serie de motive solide care mă fac să cred că Ponta ar fi un preşedinte lipsit de fermitate, conciliant cu toţi infractorii din piramida puterii, care ar patrona, pentru a-şi menţine poziţia, în numele „unirii” românilor, o enormă corupţie generalizată: că ar acoperi nenumărate hoţii şi ţepe monstruoase, că ar oploşi eternele găşti mafiote – nu doar din PSD, ci din întregul spectru politic. Că „marea unire” ar fi o unire la vârf întru jaf şi degringoladă, despăduriri şi furturi din averea naţională, la fel ca până acum. Că Hrebenciucii de toate vârstele şi toate culorile politice ar prolifera nestânjeniţi, la toate nivelurile centrale şi teritoriale – nu că PSD-ul ar avea monopolul asupra cumplitelor defrişări şi devalizări de tot felul, ci că toate ar continua nestingherite sub oblăduirea complice a tânărului tătuc Che Guevarrist, care ar aluneca rapid într-o amoralitate amnezică imediat după obţinerea râvnitului mandat, pentru ca sub el foşgăiala greţoasă a căpuşelor şi guzganilor ce parazitează şi devorează România să persiste mai abitir ca oricând.
Nici Victor Ponta nu s-a dovedit un susţinător al valorilor pro-viaţă şi pro-familie, dimpotrivă: când în 2013 se dezbătea revizuirea Constituţiei, câţiva parlamentari au cerut revizuirea Articolului 48 privind definirea căsătoriei naturale. Iniţial toate grupurile politice au fost de acord, dar după adoptarea în comisii a noului articol 48, dl Ponta a cerut re-votarea lui. Conform instrucţiunilor lui, membrii PSD din comisia de revizuire au votat împotriva revizuirii Articolului 48, amendamentul propus fiind respins. Dl Ponta a afirmat cu acea ocazie că revizuirea articolului 48 nu e necesară, confirmând ceea ce deja afirmase în alte dăţi: modelul de socialism pe care el doreşte să-l implementeze în România e cel al spaniolului Zapatero şi al francezului Hollande. Odată ajunşi la putere ambii au legalizat căsătoriile homosexuale (buletin AFR, 30.10.2014).

Dacă clasa politică nu e în stare să dea nici un candidat valabil, trebuie sancţionată în bloc. Dacă partidele nu pot propune electoratului niciun candidat credibil, ele trebuie:
1) fie, pur şi simplu, dizolvate, toate;
2) fie, cel puţin, reformate în totalitate – restructurate din temelii.

O neprezentare la vot a, să zicem, 80% din electorat ar fi un semnal teribil de grav, un vot de neîncredere masivă în întreaga clasă a politicienilor, un mesaj că ea e compromisă moral în totalitate şi trebuie schimbată, primenită fundamental. O absenţă de la vot în proporţie covârşitoare ar fi o apocalipsă a actualului sistem politic marcat în totalitate de corupţie, minciună şi fraudă.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de argumentul că noi ca cetăţeni am avea obligaţia morală să mergem la vot pentru a ne exercita un drept democratic dobândit cu sacrificii.
Nu e decât o teză falsă, populistă şi propagandistică, o manipulare menită să ne determine să perpetuăm un sistem putred.
Da, am avea această obligaţie dacă am avea între cine alege.
Dar atâta vreme cât sistemul nu ne dă de ales, cât timp toţi sunt exponenţii aceluiaşi sistem al corupţiei metastazate, suntem obligaţi, dimpotrivă, să ne exercităm singurul drept rămas: să-i contestăm pe toţi!

Astfel, cerem o repetare a alegerilor cu alţi candidaţi credibili, fie cu alte partide, fie cu partide reconstruite în mod radical. Ca cetăţeni vrem să vedem o curăţenie reală, completă, o înnoire mult mai profundă a acestei clase politice fără nicio credibilitate.
Da, avem dreptul legitim să dorim alte alegeri. Cu alţi candidaţi, cu alt profil, dovezi mult mai clare că politicienii României vor face o altă politică, în interesul naţional şi nu în cel propriu. Nu e vorba de relativism, ci de realism exigent.
De altfel, nu suntem departe de acest prag: românii deja intuiesc acest lucru, dovadă că absenteismul a ajuns la 60%, primul loc din UE.
Dar asta nu e ceva rău, nu înseamnă să culpabilizăm poporul român, ci pe politicieni.

Nu e vina românilor că nu merg la vot, că n-ar avea spirit civic sau democratic.
E vina clasei politice că nu poate promova şi propune oameni de caracter, cu o calitate şi autoritate morală evidentă (l-aş putea da ca exemplu pe Corneliu Coposu).
Nu electoratul e vinovat sau needucat civic. Politicienii sunt cei vinovaţi, fiindcă emulează pe cei mai corupţi, venali şi lipsiţi de scrupule.
Căci este evident că de 25 ani aceştia au fost cei care au făcut carieră politică, într-un sistem de tip caracatiţă care i-a promovat pe cei mai duplicitari, mai veroşi şi mai oportunişti. E un diagnostic grav, dar din păcate legitimat de realităţile vizibile cu ochiul liber de jur împrejurul nostru. Mafia pădurilor şi jaful ilustrat de cazul Slănic Moldova e doar o picătură în oceanul de hoţie universală la nivel înalt care a făcut din România o ţară a lui Papură-Vodă unde toţi politicienii fură din avutul public într-o cârdăşie suprainstituţională şi transpartinică.

Un alt clişeu care circulă fără nici o acoperire e acela că tema opţiunii religioase nu are ce căuta în dezbaterea electorală. E fals. E un lucru care mă interesează foarte mult, deoarece el spune ceva esenţial despre sistemul de valori al acelui candidat. E un important criteriu axiologic, un reper după care-i pot aprecia orientarea motivaţională şi standardele etice. Evident, mă interesează consecvenţa şi sinceritatea cu care această orientare este asumată. Tocmai de aceea pledez pentru o analiză a corespondenţei dintre vorbe şi fapte, a concordanţei dintre declaraţii şi acţiuni. Dar această monitorizare trebuie făcută permanent, sistematic, nu ocolită ca un aspect irelevant.
În concluzie, opinia mea este, ca şi a d-lui Dan Puric, că neprezentarea la vot în proporţie de masă este soluţia pentru a obliga autorităţile să anuleze votul şi să organizeze alte alegeri, cu alte partide sau partide complet reformatate. Altfel, vom perpetua mereu un sistem compromis de o clasă politică tip caracatiţă care de 25 ani şi-a dovedit putreziciunea."