O pagină, deocamdată
@ forever - până la obținerea cărții întregi, iată o pagină (351)
Dragostea lui Hristos, biruitoare în veșnicie,
în planul Pământului se supune celor mai grele încercări.
Nimeni a suferit vreodinioară ca El.
Adâncul chinului este în strânsă legătură cu măsura subțirimii fiecăruia.
Între oameni este cu putință diferența ce o vedem între rinocer și vierme: lovește pe primul puternic cu pumnul și el nici nu va simți lovitura; însă de-abia te atingi de viermișor și el se și zvârcolește cu tot trupul de durere.
Auzul subțire al unui muzician se tulbură dureros la o disonanță imperceptibilă altora; ochiul pictorului observă diferența de ton acolo unde alții, oricât le-ai explica, rămân fără a deosebi nimic.
Cel subțire duhovnicește, în apropierea cuiva vede starea sa morală atunci când foarte mulți nimic nu simt.
Și dacă cu oamenii este astfel,
atunci cine va putea înțelege pe Hristos, Făcătorul cosmosului?
Cela ce a făcut Dumnezeiasca armonie a lumii nu putea să nu sufere adânc, întâlnind pretutindenea nesuferita sluțire a frumuseții întâi-zidite, de către faptele josnice și nelegiuite ale oamenilor.
Toți știm că pe cât mai adânc iubim, pe atât mai dureros resimțim până și cea mai mică împotrivire. Ce, dar, resimțea El, dragostea cea mai înainte de veci, când cu atâta ură oamenii respingeau mărturia Sa pentru Tatăl?
|