[speranta]

Model de rugăciune la Sf. Siluan Athonitul

Intr-o zi, călugării care conduceau alte ateliere l-au întrebat: „Părinte Siluan, cum se face că lucrătorii dv. lucrează aşa de bine, măcar că nu-i supraveghezi, în timp ce ai noştri, pe care nu-i pierdem din ochi, încearcă tot timpul să ne înşele?".
Părintele Siluan a răspuns: „Nu ştiu. Tot ce pot să vă spun este cum fac eu. Dimineaţa, nu intru niciodată în atelier fără să mă fi rugat pentru toţi aceşti bravi copii; merg la ei cu inima plină de milă şi de iubire şi când pătrund în atelier îi iubesc atât încât lacrămi de iubire îmi inundă sufletul. Le distribui lucrul pentru timpul zilei şi, hotărît fiind să mă rog pentru ei tot timpul cât va dura munca lor, mă întorc în chilie şi mă rog pentru fiecare în parte. Mă aşez în faţa lui Dumnezeu şi îi spun: „Doamne, adu-Ţi aminte de Nicolae. E tânăr, abia are 20 de ani şi si-a lăsat în sat soţia care este mai tânără ca el şi primul lor copil, îţi poţi închipui ce mizerie i-a silit să-i părăsească pentru că nu-i putea hrăni din munca lui? în lipsa lui veghează asupra lor. Ocroteşte-i de cel rău. Lui dă-i curajul să-şi termine cu bine anul aici şi să se întoarcă în Rusia ca să-şi regăsească pe ai lui în bucurie, cu bani destui, dar şi cu curaj pentru a înfrunta greutăţile"...
Putem vedea din această povestire, ce sforţare şi ce luptă pretinde rugăciunea contemplativă, mila, rugăciunea activă. Părintele Siluan nu se mulţumea să spună: „Doamne, adu-ţi aminte de acesta, de celălalt şi încă de celălalt!"; el petrecea ore şi ore rugându-se cu milă, rugându-se cu iubire, o milă şi o iubire care formau un singur tot în inima lui.