[Corinusha]

Demetrius, de acord in mare parte cu tine, dar, omul mai are, chiar trebuie sa aiba si obiective lumesti, nu te poti lasa in voia lui Dumnezeu fara ca tu sa faci nimic - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia talantii, noi trebuie sa lucram cu ei, sa incercam sa ii inmultim, fie ca este vorba despre loc de munca, fie ca e vorba despre o pasiune, un lucru la care esti bun, intrajutorarea aproapelui. Dar sunt lucruri lumesti de care trebuie sa te agati. Gen, sa ai un acoperis deasupra capului si sa nu ajungi samori, la propriu, de foame si sete. Sunt lucruri necesare. Daca nu trebuia sa ne intereseze de lucrurile lumesti, Dumnezeu nu ne facea oameni, ci ingeri.
Totusi, sa nu exageram cu extremele, in sesnul sa nu ne preocupam doar de lucrurile lumesti, dar nici sa nu ne preocupam doar de lucrurile duhovnicesti. Ele se completeaza, ele coexista.

Naivitatea ii face rau doar ei si le da oportunitatea celor care vor/pot sa ii faca rau, sa o faca. Naivitatea trece la un moment dat, cand ajungi sa iti dai seama ca iti faci cu adevarat rau tie prin asta. Naivitatea trece cand ai atins numarul maxim de lucruri indurate din partea celorlalti. Naivitaea trece de multe ori dupa ce reusesti sa te maturizezi complet, cand incepi sa intelegi cu adevarat unele lucruri, cand incepi sa stii, cu aproximatie macar, ce vrei ela viata. Nu trece cu totul, pentru sigur si ca om matur, toti avem momentele noastre cand cadem in capcana naivitatii si iesim raniti...dar reusim sa pastram un echilibru intre a crede orbeste in oameni si a gandi bine inainte sa decizi daca poti avea incredere in cineva.