Cade calul, trage si pe vizitiu si vine oaia cugetatoare. Ea priveste si la harta, rumega si la notiunea de concept, se uita si-n stanga si-n dreapta si in fata si in spate si crezand ca stie emite un behait. Atat i-a trebuit.
Apare lupul care inhata repede oaia cugetatoare si-si rade in sine: a uitat biata oita sa se uite (roage) in sus (la Cel de Sus).

Morala: Oile sa-si vada de pascut!