Morala laica se imparte in doua :inainte de Hristos si dupa Hristos.
Inainte de Hristos a fost subiectiva de la o cultura la alta, binele diferea de la o cultura la alta ,ori e exprimat prea abstract , ca o idee filozofica oarecare .
Nu exista practic o morala a oamenilor de rand ,decat poate doar morala din fire .
Dar intr-o lume salbatica, oamenii nu puteau asulta de constiinta lor
.Dupa Hristos ,morala laica nu face decat sa copieze ,sa se inspire din morala evanghelica.
Pentru ca morala evanghelica a fost un varf atat de inalt,incat nici inainte nu l-a anuntat nimic,nici dupa ,nu a putut fi reprodus.
Conceptele morale le fixeaza evanghelia, lumea culta doar opereaza ulterior cu ele .Le introduce in legi , le explica ,dar nu le inventeaza .
Si morala populara se dezvolta din acelasi izvor evanghelic. Conceptul iubirii si respectului aproapelui , face ca omul sa se redescopere , sa redevina el insusi in raport cu ceilalti.
Chiar daca razboaiele si uciderile continua , totusi,nu mai exista brutalitatea si cruzimea si lipsa de orizont dinainte .
Intre oameni intervin relatii de intrajutorare , de filantropie , concepte cu totul noi , opuse egoismului antic.
E drept ca inca reprezinta picaturi de normalitate intr-un ocean de rautate , dar ,macar in constiinta colectiva , se imprima ideile de adevar, bunatate ,mila,dreptate
Exista un clar caracter de subordonare al morale laice fata de morala crestina . E ca si cum,copilul moral ,odata nascut , isi revendica dreptul de creatie a perceptelor morale. Dar omul lasat singur,fara ajutorul dumnezeirii ,nu poate produce decat haosul si relativismul,asa cum bine a aratat preistoria crestina .
|