[CristianR]

Despre cunoașterea lui Dumnezeu și despre negarea Lui; sau imposibilitatea acestei negări, respectiv nebunia celui care spune: „Nu este Dumnezeu”:

Zice Palama: „Oare făpturile te vor învăţa cele despre Dumnezeu?” Ele vor spune: Da, Dumnezeu există, El e cauza noastră, El ne-a zidit. Dar taina lui Dumnezeu nu de la ele vom învăţa, ci de la Dumnezeu însuşi.

Despre cum putem (și suntem chemați) să transfigurăm materia:

Iată deci ce ne spune Mântuitorul: Nebune, cum tu-ţi hrăneşti sufletul care te înalţă până la Dumnezeu numai cu mâncare şi băutură? Ai de toate – toate ţi le-a dăruit. Dar “ale mele”? Ce-ai strâns tu atunci în sufletul tău? Prin nişte bunuri, adunate de pe o bucată de pământ (grâu, porumb ş.a.), considerându-le “ale mele” te institui în materialism. Dar dacă mângâi cu ele pe cel lipsit, pe cel flămând, pe cel în nevoie, în strigătul după ele, atunci uiţi de existenţa acestei pacoste a lumii – care a fost şi este materialismul – în lumină şi iubire divină. Devii altul, e un fel de transfigurare.

Doamne, învredniceşte-mă să stric tot ce-i rău în hambarele inimii mele, să le golesc, să le curăţ şi să le fac vrednice de a primi bunătăţile Tale! Să împart materia, banul meu, pâinea mea, un medicament al meu, cu cel care suferă. Atunci voi cunoaşte în inima mea acele bunuri dumnezeieşti, care-mi transfigurează făptura – darurile virtuţilor: credinţa, nădejdea, dragostea, bunătatea, pacea, răbdarea, dreptatea, înţelepciunea, înfrânarea de acest afect al meu de a mă îmbogăţi. Aşa, Doamne, să mă îmbogăţesc, să-mi umplu jitniţa făpturii mele, adică inima mea, ieşind astfel din nebunie.

Predica poate fi ascultată aici.