Atât de multe răspunsuri găsim în predica aceasta, la întrebări abordate pe multe alte topice. Când încerci să-ți explici lumea, creația, făcând abstracție de Dumnezeu, ești orb și înaintezi ca atare.
Pentru cei care dezbat pe mai multe topice problema evoluționismului și a raportului religie-știință (sau, mai bine spus, credință-știință):
Citat:
|
E atât de adâncă Evanghelia și luminoasă ca zorile dimineții divine: Calea noastră nu este în jos, ci în sus. Toată creația ne învață. Zilele Creației merg de la cea dintâi la cea de-a șaptea, în care ne aflăm noi. Cum ne-au învățat oamenii de știință: Începând cu lumina, cu apele și celelalte zidiri – mineralele, într-o primă treaptă; în a doua treaptă – viețuitoarele, iar apoi zidirea omului, care-și înalță mintea spre Dumnezeire. Făptura e zidită de Dumnezeu, și fiecare făptură e ca un vas, deschis spre a primi noi daruri de la Dumnezeu.
|
Citat:
|
Sfântul Dionisie Areopagitul înfățișează creația într-o ierarhie cerească și pământească, cele de jos tinzând spre cele de sus. Acesta este drumul. Zice el, frumos:“Cele inferioare sunt cu dorul lor în cele superioare mai mult decât în ele însele”. Și “toate, cum spune Psalmistul, cerând de la Tine așteaptă” – lumina Ta și mila Ta.
|