Nu inteleg de ce notiuni simple trebuie citite cu atentie, supuse interpretarii si analizei pe text. Eventual trebuie scrise cateva carti groase de apologetica ...pentru a potrivi nuca in perete. Degeaba imi spuneti ca sunt ignorant si ca nu interpretez cum trebuie; am suficient de multa incredere in mine incat sa cred ca pot interpreta corect, de unul singur, diverse texte/pasaje sau chiar carti intregi. Vorbesc depsre interpretare, nu despre recenzie sau analiza literara pentru publicul larg. Caut ajutor din exterior atunci cand nu inteleg anumite notiuni, nu atunci cand ele nu se potrivesc cu preconceptiile, cu ideile pe care deja mi le-am format. Intr-un text literar, daca apare o idee/notiune noua nu fac nimic altceva decat sa o asimilez. In niciun caz nu o transform in ceva care sa se potrivesca cu celelalte notiuni despre care am citit anterior. In caz contrar, as folosi un rationament circular si, automat, incorect. Nu pot pleca de la premiza ca o notiune are valoare de dogma pentru ca mai apoi, folosindu-ma de aceasta premiza, sa concluzionez ca acea afirmatie sau altele care decurg direct din aceasta au, la randul lor, valoare de adevar incontestabil.

Acuzati, la modul general, ca pasajele nu au fost citite cu atentie, deloc sau din auzite. In realitate dumneavoastra nu contestati afirmatia in sine, conform careia "femeia trebuie sa taca in biserica, si daca are ceva de spus, trebuie sa-i spuna acasa, sotului", ci interpretarea ei. In concluzie, sursa informatiei devine irelevanta deoarece dumneavosatra nu negati informatia in sine, ci interpretarea acesteia. Colegul meu nu a dat de inteles nicaieri ca nu a citit cu atentie, deloc sau din auzite interpretarea acelui text. Si atunci... de ce era necesar sa specificati ca nu a citit cu atentie textul cand de fapt dumneavoatra nu il contraziceti in niciun fel la acest capitol?! A citit gresit sau a interpretat gresit?

O informatie necontestata ramane cu titlul de stire, indiferent daca este data de Antena 3, B1, RTV sau Realitatea TV. Ce putem contesta este interpretarea acesteia, sutele de analisti care vin sa ne spuna ce "inseamana cu adevarat" acea stire, la ce sa ne asteptam etc.. Nu de putine ori am spus ca o societate puternica, dar utopica, nu are nevoie de analisti si traducatori de niciun fel. Doar informatia pura (necesar adevarata, pentru ca altfel nu ar mai avea calitatea de informatie, ci de intoxicare) ar trebui sa fie suficienta. Interpretarea non-personala lasa intotdeauna loc manipularii, fie ea si una involuntara.


Revin. Personal nu stiam ca "femeia trebuie sa taca in biserica, si daca are ceva de spus, trebuie sa-i spuna acasa, sotului". Mai mult decat atat, la modul general, nu imi trezeste vreun interes anume aceasta afirmatie. Discut pe seama ei datorita situatiei date, in care semeni decid ca o astfel de afirmatie trebuie in mod necesar interpretata cu mare atentie, grija, minte limpede si, neaparat, intr-o nota pozitiva. Pe cale de consecinta, cei care interpreteaza diferit nu au urmat pasii necesari unei interpretari corecte.

Inainte de toate as vrea sa fac o precizare. De multe ori am vazut ca apologetica presupune o aparare de genul: "textul/pasajul respectiv nu este imoral deoarece...".
Problema este ca nu mi se pare corect genul acesta de abordare. Din start apologetica pleaca cu un handicap. Credinciosii nu afirma ca Biblia este incompatibila cu imoralitate, ci ca moralitatea ce decurge din aceasta este absoluta, desavarsita, perfecta. Este foarte importanta aceasta nuanta. Trebuie aratat de ce un text din Biblie este necesar si perfect moral, nu de ce nu este imoral.

Exemplu: dupa ce citesc argumente, nu este suficient sa aflu ca sclavia nu este imorala intr-un anumit context, ci ca este de o moralitate absoluta/desavarsita/prefecta si ca orice alta varianta, inclusiv inexistenta unei astfel de precizari, indiferent de contextul ales, nu putea sau nu poate fi de o moralitate absoluta, indiferent daca standardele morale la care ne raportam sunt prezente sau trecute.

Intelegeti unde bat? Prima mea acuza asupra textului "incriminat" nu este una ce tine de imoralitate, ci ca nu este necesar de la bun inceput sau ca este incompaibil cu perfectiunea morala clamata. Ca merg un pas mai departe si spun ca o afirmatie de acest tip este chiar imorala, nu doar inutila si incompatibila cu perfectiunea ...alta mancare de peste.

Am cautat pasajele si le citez mai jos:

34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.

Afirmatiile mele:
1) indemnul/porunca/sfatul etc. nu era necesar de la bun-inceput;
2) indemnul/porunca/sfatul etc este incompatibil cu perfectiunea morala. Exista alte variante care fac ca indemnul sa fie superior moral indemnului deja facut;
3) indemnul/porunca/sfatul etc., daca nu are titlul de pamflet, este imorala.

Culmea este ca argumentele pentru sustinerea afirmatiilor aproape ca se identifica cu insesi afirmatiile.

Argumente:
1) Nu era necesar sa se creeze o distinctie intre sexe cu privire la acceptul de a vorbi in biserica;
2) Un indemn (din mai multe posibile) superior moral: "Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile si barbatii vostri să nu tacă în biserică, căci lor le este îngăduit să vorbească, si nu să se supună, precum zice şi Legea./ Iar dacă voiesc să înveţe ceva, nu trebuie neaparat să întrebe acasă pe bărbaţii si sotiile lor, căci nu este ruşinos ca femeile si barbatii să vorbească în biserică"
3) Consider ca este imoral ca, in biserica, femeile trebuie sa taca, in timp ce barbatii nu au aceasta restrictie. Consider imoral faptul ca in Bisercile sfintilor acest lucru avea deja loc. Consider imoral faptul ca femilor nu le este ingaduit sa vorbeasca (se repeta porunca, ma repet si eu). Consider ca femeia trebuie sa se supuna barbatului in aceeasi masura in care barbatul trebuie sa se supuna femeii, iar o precizare in acest sens care sa reglementeze doar unul dintre cele doua statute este imorala. Este imorala, cel putin la acest capitol, Legea in care s-au facut toate aceste precizari anterioare. Este imoral faptul ca se specifica doar dorinta femeilor de a invata si se omit barbatii din aceasta ecuatie. Este imoral ca femile sa puna doar acasa intrebari sotilor lor..... etc.
Sper ca ati inteles ideea. Din punctul meu de vedere, fiecare propozitie din pasajule citate geme sub greutatea imoralitatii rezultata din discriminare.