Eu insumi, in calitate de fiinta sociala, cu specificatia ca nu am un set de regului batute in cuie. Moralitatea mea nu este una scrisa in caietele si agende. Este una adaptabila iar incalcarea acestor reguli nu presupune pedeapsa, ci are drept consecinta un sentiment involuntar de rusine fata de semeni sau, in cazuri extreme, fata de propria-mi persoana. Regulile de moralitate nu imi pot fi impuse din exterior, decat sub forma legala. Ma supun si legilor carora nu subscriu. Evident... exclusiv din teama fata de consecintele directe pe care le pot suferi in caz contrar.

Prorpiul etalon. In peste 99% dintre cazuri folosesc regula de aur si reguli care decurg din aceasta.

1) Altuia nu-i face ce tie nu-ti place, daca tu ai fi in locul lui;
2) Fa-i altuia ce ti-ar place si tie sa ti se faca, daca tu ai fi in locul lui;
3) Foloseste-te de drepturile legale pe care le ai, fara a incalca insa drepturile celorlalti;
4) Respecta natura.

In stabilirea moralitatii unei actiuni/fapte incerc sa folosesc toate cele patru reguli, cumulativ. Dilemele morale apar atunci cand ele nu pot fi respectate in totalitatea lor si sunt nevoit sa aleg raul cel mai mic. Dar cum spuneam, ma adaptez. Am varsta la care cred ca pot lua decizii de unul singur si imi pot asuma si greselile de unul singur. Nu consider ca sunt bun datorita cuiva si rau datorita mie insumi sau viceversa.

Revenind la intrebarea initiala: o actiune a unui tert este, in ochii mei, imorala atunci cand, pus intr-o situatie asemanatoare, daca as reactiona identic, mi-ar fi rusine fata de semeni sau fata de mine insumi. Asta ar presupune o incalcare a cel putin uneia dintre cele patru reguli specificate.
Atentie!!! Atunci cataloghez doar actiunea, nu si persoana, in totalitatatea ei. O persoana care a facut un act imoral nu este in mod necesar o persoana imorala conform standardelor mele. De obicei am nevoie de mai multe informatii pentru a ajunge la o astfel de concluzie (criminalii, pedofilii etc. sunt exceptii). Dar pentru catalogarea actiunii acestuia nu am nevoie, de cele mai multe ori, de informatii suplimentare.

Consider din start ca judecatile mele cu privire la moralitatea unui tert nu sunt infailibile si evit sa fac judecati despre moralitatea unui act sau a unei persoane atunci cand sunt pus in imposibilitatea de a ma transpune in pielea acestuia. Nu judec niciodata o mama care decide sa avorteze pt. ca are deja 10 copii acasa si sotul decedat, spre exemplu. In plus, nu sunt interesat de ceea ce spune societatea despre actiunea acesteia. Singurele pareri pe care le pot lua in considerare, dar raman controversate si nu sunt cu titlu decisiv, sunt cele ale mamelor care trec sau au trecut prin situatii asemanatoare. Daca as judeca o mama intr-o astfel de situatie mi-ar fi rusine fata de mine insumi... cea ce ar trebui sa va zica ceva.
Daca va intrebati, aflati ca nu am oferit acest exemplu, cu avortul, intamplator.

Acum echivalam legea cu moralitatea?! Mastrubarea va fi in ochii tai imorala doar daca este interzisa prin lege? Sau sclavia este morala pentru faptul ca a fost, candva, reglementata prin lege? Despre ce vorbim????
Chiar nu inteleg de ce ai apelat la acest tip de argument, a carui inconsistenta se vede din avion.

Mda, acum am inteles citatul anterior. Este o observatie sarcastica pe care o primesc cu placere. ...Mai ales ca am raspuns deja acestei dileme :). Sub nicio forma nu echivalez sanctiunile civile cu moralitatea. Nu uita de regulile mele de aur; sunt scrise ceva mai sus.

Da, buna intrebare! Tine-te bine ca o sa te surprinda raspunsul.

La modul general, nu ar trebui sa te intereseze ce cred eu, indiferent daca sunt ateu, crestin sau orice altceva. Nu de alta, dar nici pe mine nu ma intereseaza, la modul general, ce cred alti atei, crestini, musulmani despre mine. De ce ii tot trag cu "la modul general"? Pentru ca, la modul general :), intre membrii unei societati se nasc, cel mult relatii de colaborare care sunt independente de valorile in care acestia cred. Cu alte cuvinte, fie nu ma intereseaza, fie nu am cum sa aflu niciodata daca taximetristul care ma duce la aeroport este un filantrop blajin, care ajuta saracii de la cantina din cartier sau daca este un nenorocit care se uita in oglinda mica de pe bord, sub fusta fetelor. Relatia dintre noi ia sfarsit in scurt timp sau, chiar daca este pe termen ceva mai lung, nu este conditionata de astfel de detalii.

Daca nu faci exces de zel "la modul general" nu cade nici atunci cand bem o bere impreuna la terasa, in calitate de amici. "La modul general" cade de obicei atunci cand relatiile dintre noi se doresc a fi complexe. Abia atunci doresti sa afli daca avem valori comune, chiar pana in cele mai mici detalii. Logic, nu e suficient sa tinem amandoi cu Steaua si sa ne placa Ciucas.

Daca te intereseaza parearea cuiva, sunt convins ca aceasta este doar a celor apropiati tie. Exista cazuri in care nu mai poti alege persoanele din jurul tau in functie de valorile comune. Cand ai o sora sau un frate care crede in Allah iti trece cheful de selectie. Vei deveni mai tolerant decat iti imaginezi :).

Ce nu trebuie sa scapam din vedere este ca, indiferent daca suntem sau nu interesati unul de parerea celuilalt, fiecare isi exercita drepturile si actioneaza asupra societatii in conformitate cu propriile valori. Pe mine nu ma intereseaza ce crezi tu, ca entitate singulara, dar ma intereseaza ce cred si spun comunitatile de care tu apartii, prin reprezentantii ei, in aceeasi masura in care si pe tine te intereseaza acelasi lucru. Sub nicio forma nu ma limitez la comunitatea crestina vs. atei. Ma intereseaza in mod special ce cred comunitatile de care eu nu apartin, in masura in care aceste comunitati sunt capabile de a modifica pozitiv/negativ stilul meu de viata. Spre exemplu, doresc sa stiu ce cred si ce spun socialistii, chiar daca eu sunt liberal. Uite, e posibil sa facem amandoi parte din aceeasi comunitate in cazul de fata.


Corect, cu mentiunea ca nu este intotdeauna o conditie suficienta. Liberatea de constiinta si exprimarea dorintei ce o urmeaza nu garanteaza un loc in adunarea religioasa.


Accept ca nu am habar despre principii ale dreptului. Ce spune asta despre mine? Ce concluzii se pot trage de aici? Tu ai habar despre principii ale dreptului? Ale economiei? Ale medicinei? Este vreun loc in care iti recunosti ignoranta?

Nu-ti bate capul si nu imi face prezentari telogice. Primit ca nu o sa ma simt jignit catusi de putin. Si chiar daca m-as simti, irelevant :). Lasa ca scriu eu in continuare, nu-ti face griji.


Probabil ca ma supraapreciez. In aceeasi masura, poate ma si subapreciez. Nu este deloc exclus; pot gresi in ceea ce ma priveste. De obicei caut sa nu imi acord calificative decat daca sunt intr-o nota autoironica :). In ceea ce ma priveste, prefer sa las piata sa decida, caci acolo cererea se regleaza cu oferta. Tot ce-ti pot garanta este ca tu nu reprezinti piata :)).

Dar tu ce zici? Tu insuti de supraapreciezi? Te crezi mai important decat esti sau, spre deosebire de mine, tu iti cunosti adevarata valoarea?


:))) Asta e chiar amuzanta. Un calvinist poate fi bucatar, salahor, inginer, bucatar, filosof, medic etc. Ce legatura are asta cu expertiza lui in interpretarea oricarei carti? Are bucatarul expertiza necesara si chimistul nu?

Nu simt aproape niciodata nevoia sa vad lucrurile morale sau imorale.

Atata am inteles eu si aste este mai mult decat suficient pentru mine.

....Nu mai am timp pentru restul mesajului. Altadata!