Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
... dar am zis sa nu complic prea mult mica mea postare.
|
Atunci dă-mi voie te rog să risc eu și să complic, ori poate chiar să stric. Îmi asum riscul, știind că oricum aș zice nu te vei supăra ci, dimpotrivă, îmi vei sări în ajutor ca să nu mă afund în greșeală.
Pelerinule, mă întreb adeseori în ce stare mă aflu când spun rugăciunea, în particular sau împreună cu semenii.
În starea de rugăciune, vei zice, nu?...:)
Mă întreb pentru că am întâlnit frecvent impresia că există ceea ce eu numesc "a treia stare" sau, mai drastic, "iluzia celei de a treia stări". Ca și cum o primă stare (a sufletului, a persoanei, a omului întreg) ar fi cea de păcătos, a doua ar fi cea de virtuos iar a treia ar fi de om obișnuit, un om ca toți oamenii, bre...:)
Alte variante: fie drept, fie nedrept, fie așa-și-așa, om obișnuit, domnule...
Sau: în Rai, în Iad, în realitate, domne, ce, nu vezi? Ia mai lasă-mă cu chestiile astea ciudate...
*
Mă aflu în iluzia teribilă că sunt doar un creștin oarecare aflat la rugăciune și nimic mai mult. Într-un timp aflat, la modul "obiectiv", cu detașare, dincolo și dincoace de ipostazele distincte "cu Dumnezeu" respectiv "cu Mamona". Și, aflat eu nici-aici-nici-acolo, liber așadar, absolut liber și autonom, de sine stătător, iaca zic din acest teritoriu mirobolizant: "Doamne, nu mă duce de aici, unde totu-i ok și neutru, în lumea celui rău, în păcat; ci adu-mă la Tine. Că aici e bine, ce să zic, merci, dar mi-e frică să nu ajung acolo, în stăpânirea celui rău, și atunci te rog mai bine ia-mă Tu la Tine."
O zonă de neutralitate, un ținut civil, un status-quo dincolo de încleștarea asta dintre Bine și Rău, dintre Lumină și întuneric, dintre Dumnezeu și Mamonna...
E OK aici, dar, din frică, mai bine zic o rugăciune și poate mă aude Dumnezeu și, cine știe, într-o zi mă ia la El, cu El...
*
Aflat în această stare însă (pe care mă grăbesc să o consider ca fiind în realitate starea de cădere, de confuzie, de înșelare, de mortificare sufletească, de iluzie completă și cumplită), firește că văd două drumuri înaintea mea:
1) spre adâncurile ispitirii, în păcat, sub puterea celui rău
2) spre Dumnezeu
Dar unde sunt eu acum, în locul care duce spre Dumnezeu respectiv spre Mamonna?
Cum se numește acest loc în care mă aflu când mă rog?
Acest loc cred că este unul din următoarele două: fariseul sau vameșul. Al treilea loc nu există.