Inorogule, am propus cadrul iubire-păcat-mândrie nu pentru a forța concluziile ci pentru a ține cont de premise.
Acest triptic nu este unul dedus, inventat și folosit de creștini pentru a influența interpretarea vreunui text sau înțelegerea lucrurilor. Nu! Nu este vorba de un artificiu intelectual, retoric, cum mulți cred. Nu e o lentilă artificială care ar influența părtinitor și deliberat înțelegerea condiției umane.
E vorba doar de a ne recunoaște realitatea constitutivă, de a fi în contact, cu noi înșine, de a ne da seama cine și cum suntem. Viața noastră, de nu cumva suntem rupți (scindați) mintal de propria noastră realitate lăuntrică este curgătoare pe acest calapod: iubire, păcat, mândrie. În jurul acestora se dezvoltă și celelalte, toate, prin dezvoltări firești și/sau pervertiri.
Deci nu se pune problema să ajungi prin textul biblic la aceste concluzii sau să le folosești forțat ca și cum ți le-ar impune careva, ci dimpotrivă, să iei contact cu ele, prin priza la lumea ta lăuntrică (comună cu a noastră a tuturor oamenilor), înainte să citești vreun verset precum și pe parcursul întregii lecturi.
Altminteri ratezi, pe motiv de vacuitate.
|