Citat:
Īn prealabil postat de Demetrius
Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.
Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.
P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.
|
Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).
Voi spune doar atat:
1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.