Se zicea despre un frate, care mai demult petrecea intr-o obste, ca era mereu tulburat si framantat; adeseori era cuprins de furie. Astfel, si-a spus el siesi: «Voi pleca de aici si voi petrece in singuratate. De nu voi mai vedea pe nimeni, voi afla linistea, iar patimile mele se vor potoli.» Si s-a dus fratele in pustie, vietuind intr-o crapatura din munte.
Fost-a o zi cand, umplandu-si el ulciorul cu apa, l-a lasat pe jos. Iar ulciorul s-a varsat. L-a ridicat atunci si iarasi l-a umplut. Dar ulciorul s-a rasturnat din nou. Si tot asa, inca si a treia oara. Si s-a umplut de furie fratele. Luand ulciorul, l-a spart. Atunci, venindu-si el in fire, a luat aminte ca fusese iarasi amagit de vrajmasul. Si a spus: «Daca pana si aici, in pustie, am fost infrant, mai bine imi va fi mie de ma voi intoarce in obste. Oriunde mergi, gasesti infruntarea, dar tot asa gasesti si rabdarea si ajutorul lui Dumnezeu.» Asa s-a ridicat fratele si s-a intors intru cele pe care le parasise
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|