[Corinusha]

Gpalama ma refeream la modul general in chestiunea c arunatul pietrelor, nicidecum la dumneata in mod special.


Da, la avort inteleg problema asta cu nemantuirea sufletului copilului...oarecum; cel putin as putea sa inteleg.

In schimb ma doare ca acelasi lucru se intampla si cu copilasii care mor dupa nastere, nefiind avortati. Inteleg ca este pedeapsa pentru parinti, dar totusi, ma doare sa stiu ca acele fiinte nevinovate, acei copii nu ajung in Rai, deoarece ei sunt pur si simplu nevinovati. Chiar nu mi se pare corect ca altcineva a plateasca pentr pacatele parintilor sau a bunicilor sa chiar a strabunicilor.Eu la ce sa ma astept, cand stiu ca trebuia sa fiu avortata si ca am fost abandonata de mma biologica? Nu as vrea saplatesc eu pentru pacatele ei, si, in mod sigur, u imi doresc sa plateasca copiii mei pentru acele pacate sau pentru ale mele. In orice caz, mamei bilogice ii sunt totusi recunoscatoare ca nu m-a avortat, ca m-a lasat sa traiesc, ca mi-a dat o sansa. As putea chiar si sa ii multumsc pentr asta in czul in care as vrea sa o gasesc.


Sunt total impotriva avortului; de cand ma stiu mi-am zis ca daca se intampla sa raman insacinata, indiferent ce varsta am, fie 17 ani, fie fie oricat, am sa pastrez copilul si am sa il cresc.

Avortul spontan nu il pot condamna, pentru ca pur si simplu se poate intampla fara sa vrem. La fel si avortul menstrual, care e posibil sa se fi intamplat la mult mai multe femei decat avortul spontan, deoarece, de cele mai multe ori, nu sti daca ai ramas insarcinata inainte de acea menstruatie care de fapt e avort menstrual. Cunosc femei, care inainte de acel avort menstrual cu cateva zile si-au facut testul de sarcina care a iesit pozitiv, apoi in cateva zile au aut avort menstrual. Oare la cate nu s-a putut intampla acest lucru fara ca macar sa stim? Sincer, mie personal nu stiu daca mi s-a intamplat asta, dar nu as putea baga mana in foc ca nu mi s-a intamplat. Nu as indrazni, pentru ca exista posibilitatea, fie ea cat de minca, sa ma ard.


Eu visez la iubirea pentru acel suflet care a fost vortat, nu pentru persoana care a comis acel pacat. Torusi, acel suflet nu are vina. Mama (daca o pot numi asa...) poarta vina pentru avort. Corect ar fi ca ea si barbatul care a fost partas avortului sa platesca pentru acea varsare e sange, nu acel sufletel, care, saracul, nu e vinovat ca s-a format.


Ce nu inteleg, e , de ce duc oamenii in pacat prin parerile mele, prin faptul ca zic ca acele sufletele nu merita iadul sau ceva asemanator? Iadul il merita cele care au avortat si barbatii lor care au fost partasi la cima. Nu povatuiesc pe nimeni sa aorteze, Doamne fereste!!! Pot sama pun in locul unui copil avortat; era a fiu unul, daca era mai permisiva legea la acea data.