Mda, din punct de vedere crestinesc, cam asa e corect sa ne exprimam, " asumarea crucii"...
Asta insa pare sa nu aiba nimic de-a face cu alegerile noastre personale...
Desi, nici acestea nu sunt suta la suta personale. Daca unii dintre noi se simt impliniti intr-o cariera de succes ( care poate insemna 2 lucruri : 1) sa faci ceva care iti place foarte mult si la care te pricepi foarte bine, sau 2) sa faci ceva care iti place mai putin, dar iti aduce mari castiguri), iar altii intr-o viata retrasa, modesta, eventual in sanul familiei, aparent lipsita de griji si responsabilitati foarte mari ( fireste ca si familia implica responsabilitati, dar nu ca acele ale unui controlor de trafic aerian, spre exemplu), pana la urma nu mi-e clar in ce masura asa a ales fiecare, sau astea au fost oportunitatile pe care i le-a oferit viata, la momentul respectiv, indiferent ca asa au vrut sau ar fi preferat contrariul, si au fost nevoiti sa si le asume...
Pana la urma nici familia nu e suta la suta alegerea ta; mi-e greu sa cred ca i se ofera cuiva sansa de a o avea, iar el/ea sa o refuze din proprie initiativa..in conditiile in care sunt atatia oameni care au si familie si cariera, dupa cum sunt si care nu au nici una nici alta...
( asa ca mi-e lehamite cand aud ca cineva si-ar fi " sacrificat cariera pt familie sau familia pt cariera", sau ca " in viata trebuie sa faci astfel de sacrificii", atata timp cat nici una nici alta nu depind suta la suta de ce alegeri faci tu
...)
Acum, daca odata ce ne-am asumat ( ne-am adaptat, ne-am impacat cu) un mod de viata sau altul, ne-am acomodat cu el, cu bune si cu rele, ni se ofera oportunitatea sa il schimbam...nu stiu, sincer, daca, si in ce conditii, e posibila o atare schimbare..desigur, daca ti se impune dinafara, dar nu de catre o anume persoan ( vreau eu, care am aparut dupa ce te-ai chinuit sa te descurci singur/a atatia ani, sa-ti lasi serviciul si sa te muti la tara cu mine, sau viceversa, sa iti lasi cuibul linistit din creierii muntilor, sa vii cu mine in America sa muncesti pe Broadway :), sau pe Wall street, nu mai stiu care cu ce e :)), ci de situatie in sine ( se desfiinteaza compania, vine razboiul, moare cineva, dintre parinti, Doamne fereste, si trebuie sa pleci sa stai cu celalalt la tara, etc...), poate ca asta e voia lui Dumnezeu, pentru tine, si trebuie, esti nevoit sa ti-o asumi si de data asta...
Atata doar ca poate nu e corect sa interpretam ca fiind voia lui Dumnezeu, atunci cand de fapt e voia altcuiva, respectiv a sefilor, a parintilor, a sotilor, care ne pun in fata " faptului implinit", sau ne determina intr-un mod sau altul ( pe care nu-l putem refuza :), ne " santajeaza")), sa facem cum zic ei
( sa acceptam sa muncim mai multe ore pe aceeasi bani sau mai putini, sau sa ne mutam pe alta sectie, sa ne mutam cu parintii /socrii, sa nu mai avem copii, etc ....)