Daca e " drept" sau nu ce se intampla cu copiii... " pacatosilor"...pentru a incerca sa intelegem fenomenul, prima data dpdv biologic, apoi ( sa il extrapolam) spiritual, putem sa il citim intai pe Darwin ( ma rog, biologia de clasa a XIi, dc se mai face), apoi pe par. Boca, care la randul d-lui extrapoleaza stiintific invataturile religioase si/sau viceversa...
Multi se intreaba, daca Dunnezeu ne iubeste, de ce ne permite sa gresim, de ce ne-a dat liber arbitru, etc, de ce nu face precum noi cu copiii nostri cand sunt mici si nu-i lasam de capul lor, etc...
Poate ca, in raport cu Dumnezeu, nu suntem, ca specie, precum copiii mici, ci suntem precum " copii" majori de-acum, care stim, am invatat de la parintii nostri si de la stramosii nostri, de la profeti, etc, ce este bine si trebuie sa facem, si ce nu. Nu mai putem spune ca nu am stiut si ca El, ca parinte, e cel care nu ne-a spus, nu ne-a invatat, nu ne-a prevenit.
In raport cu copiii nostri biologici, insa, noi suntem cei datori sa ii invatam. Daca nu o facem, noi suntem cei pe care ei trebuie sa ii blameze, si nu pe Dumnezeu.... daca noi nu ii crestem si nu ii educam cum trebuie, adica nu ii invatam invatatura cea dreapta, care e de la Dumnezeu, ci cel mult invataturile gresite pe care le-am preluat si noi de la unii si de la altii...atunci copiii nostri vor fi pui de drac, nu de om, care ar trebui sa aiba o misiune sfanta pe aceasta lume, ci vor deveni unelte" facatoare de rau atat speciei, cat si lumii...
In natura, prin intermediul evolutiei, indivizii care mostenesc defecte genetice ( mutatii) fie nu supravietuiesc, fie nu se pot inmulti, sunt refuzati de la reproducere. In schimb cei care sufera mutatii bune, adaptative ( mai puternici, mai rezistenti, mai colorati, etc), acestia prospera, se inmultesc, si pot forma in timp o specie superioara.
La nivel de specie, de asemeni, daca cumva se perpetueaza o mutatie care face specia mai agresiva fata de celelalte, echilibrul dintre acestea se strica, ceeace poate duce in timp la distrugerea unui intreg ecosistem cu toate speciile lui componente...( daca apar de ex niste muste mai agresive, mananca toate celelalte specii de animale si plante, in final se mananca intre ele sau mor de foame, si dupa ce teritoriul lor ramane aparent pustiit, incep sa eclozeze si sa se dezvolte te miri ce ganganii care se hranesc cu cadavrele ramase si se inmultesc ele si prospera la randul lor...). Poate asta ar fi si soarta noastra, ca specie, daca am deveni atat de agresivi incat sa distrugem si sa mancam tot ce mai misca pe planeta asta, afara de noi..
Acum sa ne gandim si noi, daca am fi fermieri si am vedea ca anumite animale au un comportament rau, deviat, sau ca nu mai fac ceea ce trebuie, cum trebuie - nu mai dau lapte, carne, oua, etc, le lasam in continuare sa reproduca aceste defecte? Nu, le indepartam, le scoatem de la prasila. Daca le-am lasa, urmasii lor ar fi din ce in ce mai deviati de la normal. Poate chiar ar fi incompatibil cu supravietuirea, sau ar ajunge atat de...diferiti, in sensul rau, incat nici celelalte animale din specia lor nu le-ar mai recunoaste si le-ar alunga, sau chiar ucide, nici intr-un caz nu s-ar imperechea cu ei/ele...
Ceva asemanator spune si par. Boca, referitor la " pedeapsa pacatului pana la al patrulea neam": daca un om greseste grav, greseala lui se perpetueaza la generatiile urmatoare, acestea fiind din ce in ce mai afectate, iar cea de-a patra, ultima, fiind incapabila sa se reproduca mai departe ( fiind complet denaturata). Aici mai intervine un element, dupa parerea mea, si anume ca in comportamentul uman ( si devierile lui) nu intervine numai transmisia mendeliana ( genetica) cu probabilitatile ei procentuale, ci mai ales invatarea ( de la parinti), contaminarea ideologica, pe cale directa, puterea exemplului... . Iar aici nu este vorba de actiunea punitiva propriu-zisa a lui Dumnezeu, caci nu El vrea sa se intample asa, ci pur si simplu noi sau parintii nostri nu dau alta sansa generatiilor urmatoare ...
.... . Pentru ca, daca ar face-o, daca cineva ar iesi din cercul vicios, ar rupe " blestemul stramosesc", facand un lucru bun, ntorcandu-se pe calea cea buna, Dumnezeu " se milostiveste pana la al miilea neam"...( poate asta e si motivul pentru care mai existam noi acum)
Deocamdata, El este precum parintii nostri, bunicii copiilor nostri : daca lor li se pare ca noi nu ii crestem cum ar vrea ei, cum zic ei ca ar trebui, ei ne pot bate la cap, dar noi nu ii vom asculta si ii vom indeparta, sau pot incerca, atunci cand ducem copiii la ei, sa ii invete ei cum cred ca e mai bine, dar iarasi, daca nu ne convine, nu vom mai lasa copii asa mult cu ei; in fine, orice ar face, nu ar putea sa ii ia de langa noi si sa ii educe ei asa cum vor, decat daca Doamne fereste noi murim sau suntem decazuti din drepturile parintesti...
Dar iarasi ma repet : intre Dumnezeu si parintii nostri, mai stau alte mii de generatii de parinti, mai buni sau mai rai...insa cuvantul si invatatura cea buna, de la El, razbate cumva pana la urechile noastre si ale copiilor nostri ( asa cum mai razbate cate o invatatura buna si de la bunici, cateodata, diferita de ce vrem sa ii invatam noi), deci, El cumva lucreaza, prin oameni, prin carti, poate chiar prin alte fiinte ( animale, ma refer, nu ...obiecte, sau extraterestrii :)), si cumva le da o sansa, tuturor, sa cunoasca adevarul...acum, e ca in pilda cu semanatorul, pe care nu o mai repet ca deja o stie toata lumea, presupun :)