[gpalama]

Vad ca ai destul de multa constiinta pt ca iti pui tot felul de intrebari si iti asumi faptele tale gresite.

Eu te intreb asa: vei putea trai tu cu tine insuti gandindu-te ca o minti continuu si ca esti un mincinos si inselator in fata ei ?
In fond ea sta cu tine pentru ca esti corect, dar tu esti mincinos, pt ca esti in stare continua de minciuna.
Eu personal nu suport starea asta de minciuna sa traiesti in asa ceva mi se pare groaznic.

Cred ca este mai usor sa-i explici ca "ai cazut" (pt ca din cate vad a fost o cadere) decat sa-i explici ceva de genul "te-am mintit 10 ani de zile... si te-am inselat inainte de casatorie...".

Eu personal zic sa incepi relatia cu "dreptul" si nu cu stangul. Dar aici este si constiinta ta. Eu personal nu sunt pentru minciuna.

Degeaba te duci la preot sa te spovedesti, daca in fata fetei esti mincinos.
Preotul iti da dezlegare de pacat, dar constiinta ta a gresit in primul rand fata de fata.
Nu ai sa impaci constiinta ta toata viata, atata timp cat nu iti vei rascumpara greseala fata de cel care ai gresit.


Si cred ca iti faci prea multe griji. Eu zic ca daca ii zici o sa reactioneze corect. Daca tu exagerezi lucrul asta si iti faci atatea mustrari de constiinta si ea o sa-l ea prea in serios. Ai putea sa-i zici ca a fost ceva trupesc si gata, nu a fost o relatie, sa-i zici adevarul.

Aici este si constiinta ta. Sa ne zici cum vrei sa procedezi.

PS. Te-ai intrebat daca nu cumva si ea a cazut mult mai rau decat tine ... ? Poate ea a avut relatii mai lungi si mai "serioase" decat tine in paralel de care tu nu stii.