Mai jos o relatare pe blog din experienta personala - Kadampa Ryan
Credinta este si ea o parte a budismului
In budism, cele trei non-degenerari sunt: credinta in Dharma, efortul in practicarea Dharmei si trezvia.
Multi adera la budism pentru ca intr-o oarecare masura le repugna religiile bazate pe “credinta”.
Budismul poate fi cu usurinta perceput ca o stiinta, cu o psihologie profunda.
Intradevar, budismul incurajeaza practicarea prin testarea validitatii instructiunilor si verificarea utilitatii acestora in viata de zi cu zi.
Credinta oarba este respinsa, fiind incurajata dezvoltarea unei intelepciuni proprii care realizeaza progresiv adevarul invataturilor.
Dharma prevede in mod explicit sa nu credem pe cineva doar ca isi spune Buddha (Dumnezeu), ci sa examinam fenomenele cu precautie.
Multa lume crede ca budismul se aseamana mai mult cu o filosofie de viata sau o anumita forma de auto-psiho-terapie validata prin experienta.
Toate aceste aspecte sunt adevarate si o asemenea abordare poate fi foarte atragatoare pentru intelectualul zilelor noastre.
Pentru mine, in trecut, credinta era potrivita doar pentru oamenii care nu stiau/nu erau capabili sa gandeasca pentru ei insisi.
Un mod facil de a evita raspunsuri la intrebarile existentiale dificile.
Fara dar si poate, in conceptia mea, credinta reprezenta veriga cea mai slaba, si acolo unde se cerea credinta era exact aspectul care necesita o precautie suplimentara. Un semn de ingrijorare.
Dar vine un moment in practica personala atunci cand, credinta si increderea, asemeni unor elefanti uriasi intr-o incapere stramta, nu mai pot fi trecute cu vederea.
Inainte cand auzeam cuvintele
€ścredinta si
€śbinecuvantari€ť €“ eram reticent si deveneam foarte critic, gandind in sinea mea, oare ce cult ciudat este aceasta?
Am practicat multi ani fara sa am cu adevarat credinta, aproape deloc as putea spune.
Intr-o perioada cand practicam retras, meditatia chiar mergea foarte bine, insa deodata totul parca s-a prabusit. Nimic nu mai functiona. Ajusesem intr-un punct mort. Nu mai stiam ce sa fac.
Am apelat atunci la invatatoarea mea si i-am explicat ce se intamplase.
Aceasta s-a uitat la mine si a ras, spunand €ś
Nu stii ce sa faci?€ť si i-am raspuns ca
€śNu€ť.
Nu-i asa ca nu mai poti face nimic?'€ - '€Nu'€.
€śEi bine, nu stiu daca pot sau nu sa te ajut. Trebuie sa sa reincepi practica de la inceput
€śCum sa fac aceasta?
Roaga-te cu credinta si cere binecuvatari care sa te indrume ce ai de facut. Iar cand primesti raspunsul fa ceea ce ti se arata. Continua in felul acesta pana iti recladesti intreaga practica spirituala.
Simtind ca era ceva totusi nou de incercat, am inceput sa procedez astfel. La inceput nimic. Dar dupa aceea, la un interval de timp, “un anumit inteles” mi s-a descoperit. Astfel ca l-am urmat. Apoi alt inteles, apoi altul. Simteam ca eram efectiv luat de mana si indrumat pas cu pas pentru reconstructia tuturor intelesurilor launtrice.
Dar de aceasta data era o diferenta fundamentala – mi se arata cum sa practic prin
€śIncredere€ť nu prin efortul mintii mele.
In loc sa recit cuvintele rugaciunii in mintea mea eu insumi, am cerut ca Invatatorul sa le recite in mintea mea pentru mine.
In loc sa incerc sa inteleg sensurile rugaciunii, am cerut ca sensurile sa se descopere.
In loc sa incerc sa inteleg puncte cheie ale contemplatiei am cerut ca ele sa fie aratate in asa fel incat sa le pot intelege.
Ceea ce inainte era €ś
doar eu si cu mintea mea€ť s-a transformat in
eu si Invatatorul€ť.
Mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost acesta €ś
Daca sunt cu adevarat inteligent, ma voi bizui de acum inainte doar pe mintea Invatatorului.
Personal ma consider destul de inteligent, dar in comparatie cu Invatatorul nu sunt decat un prost.
Puterea Lui de rationa si puterea Lui de concentrare o depaseste pe a mea infinit de mult.
Inima dragostei Lui, mila Lui incalzesc tot universul. Intelepciunea Lui ilumineaza toate.
In budism, de fapt, motorul intern care face ca practica sa functioneze nu este altul decat credinta.