In primul rand va multumesc tuturor pentru timpul acordat!
Nu am spus in primul post dar in special astept sfaturi de la persoane mature, de preferat care au trecut prin aceasta situatie.(app de varsta, nu am 17 ani numarul reprezinta data nasterii...pot zice ca amandoi gandim matur, stim ce vrem si vrem acelasi lucru).
Constiinta nu-mi da pace, ca sa zic asa, din doua motive:
-primul este ca am savarsit un pacat mare dar aici nu stiu in ce masura ma puteti voi ajuta, pentru asta exista preoti si carti de rugaciuni.
-al doilea si care de fapt este si cel pe care incercam sa-l aduc in discutie si sa-l dezbat cu voi, este ca nu mai sunt cum ma crede ea, ca am...inselat-o(mi-e si rusine sa folosesc cuvantul acesta). Ma tot gandesc in fel si chip...daca nu-mi spunea de avansuri si tinea in ea sigur nu se ajungea aici, sau pe de alta parte daca nu-mi spunea poate ar fi cedat ea. Sa nu ma intelegeti gresit, nu o invinuiesc pe ea, eu sunt singurul vinovat. Chiar daca m-ar fi inselat si as fi aflat eu trebuia ori sa iert ori sa ma despart, nici intr-un caz ce am facut! Regret enorm ca a trebuit sa se intample acest lucru ca sa imi dau seama!
|