Apoftegme ale Bătrânului Ambrozie!
Să te rogi continuu! Nu doar cu buzele, ci și cu mintea și cu sufletul: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa”. În acest chip vei ajunge la Dumnezeu și-l vei vedea strălucind ca Soarele.
Pe oameni îi iertăm, nu ne certăm cu ei.
Să ceri de la Domnul iubire. În iubire se ascund toate virtuțile.
Vai mie, dacă nu mă pocăiesc și nu plâng pentru păcatele mele!
Eu am purtat păcatele altora. Pe mine cine mă va mântui?
Curvia se plătește cu mult sânge și cu multă durere.
Dumnezeu nu ne judecă pentru că avem căderi, ci pentru că nu ne ridicăm. Vezi, firea omenească foarte ușor alunecă…
Pocăința e un dar al lui Dumnezeu. Trebuie să o cerem, ca să devenim vase ale alegerii.
Să faceți milostenie către toți care au nevoie. Unde este dragostea, dacă nu facem milostenie?
Să mergi acum la Dumnezeu?! Unde să mergi, cu traista goală? Trebuie s-o umpli. Acum e goală. Cum mergi așa la Domnul?
Sărmanii politicieni! Dacă nu ne păzea Maica Domnului… vai de capul nostru, dacă depindeam de ei!
Când cereți ceva de la Domnul în rugăciune, să adăugați la urmă: „dacă e spre folosul sufletului meu”. Asta arată smerenie și lăsare în voia lui Dumnezeu.
Pe Domnul să-L cauți, nu pe oameni. Aici suntem trecători. Altundeva e patria noastră.
Să știi: pe primul plan e rugăciunea și apoi treburile.
Când avem încercări grele, cancer și boli grave este cercetarea lui Dumnezeu. E spre pocăința noastră.
Să avem toți cunoștință Cui ne rugăm, pentru Cine trăim și care-i țelul nostru. Să-i iubim și să-i iertăm pe păcătoși, așa cum și Dumnezeu ne îngăduie pe noi.
Dacă în viața noastră păzim poruncile lui Dumnezeu, devenim proroci, sfinți, taumaturgi; îi vom învia duhovnicește și sufletește pe oameni.
Gândurile rele pleacă atunci când ne rugăm.
Nu căuta să vezi exemple de la alții. Fii tu exemplu! Nu căuta ce face unul sau altul. Tu – nu există altul!
Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioși. Ei se ocupă cu lucruri teoretice. Se pierd în frumusețea teoriei și le lipsește tuturor făptuirea.
Hristos nu vrea vorbe. Fapte vrea. Asta să faceți! Așa veți da dovadă că sunteți de-ai Lui.
Văzut-ai pe Marele Vasile? Avea har de la Dumnezeu și nu dormea deloc. A trăit 49 de ani, și-ai văzut ce lucrare a făcut? Eu, însă, am 80 de ani și n-am ajuns nici la degetul lui mic.
Spune-i că nu face bine dacă nu se duce Duminicile la biserică. Nu pierde Dumnezeu. Ea pierde.
Familia trebuie să aibă același duhovnic.
Raiul nu se câștigă cu vorbe, dacă nu te lupți după lege și corect.
Să nu te mai aud că zici așa ceva! Auzi, să mă facă el sfânt!… Pleacă de aici!
Să fim prunci la răutate, dar desăvârșiți la minte.!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|