buna tuturor. e cam vechi (ca si datare)subiectul ,dar totusi atat de actual...am o intrebare ,la mine nu mai e vorba de feciorie, caci am trecut de 30 si...si sunt divortata si cu un copil in grija, dar poate fi vorba de curatie? adica de faptul ca mi-am impus sa nu mai am nici o relatie trupeasca cu nimeni pana nu intalnesc omul potrivit care as vrea din tot sufletul sa fie credincios? si mahnirea e ca , nu se mai gasesc barbati credinciosi, singuri sau divortati care sa vrea sa mearga alaturi de o femeie pe drumul adevaratei credinte...precum spune si preotul meu duhovnic, ca decat viata alaturi de un necredincios, mai bine singura...deci starea aceasta impusa poate fi numita curatie?
|