Citat:
În prealabil postat de fallen
Totul e comert, pana la urma :)
Stiti, se spune ca nu poti sa afirmi ca-L iubesti pe Dumnezeu, daca nu ii iubesti pe oameni...ceea ce e trist  ..... . Ca ar trebui in oameni, sa vezi pe Dumnezeu.... . Ce te fae ci nsa cand ajungi sa vezi in ei mai degraba pe diavol ? Unii chiar asta-ti lasa impresia, ca au venit la tine trimisi de dracu, ca sa te ispiteasca si sa iti puna rabdarea la grea incercare... |
Din dialogul destul de tehnic despre case de marcat nu am resusit sa inteleg ce te-a suparat asa tare la oameni : cei care insista producandu-ti de fapt tie paguba fortandu-ti mana sa le returnezi bani ?
Orcum , stadiul in care te -au adus combinat cu stresul e destul de neplacut, si cred ca de aia ajungi sa ai pozitii total opuse dragostei si invataturii crestine
Orcum ,nu deznadajdui ,multi avem astfel de ispite ,in care efectiv ne e sila de oameni.
Aceste ispite ar trebui sa aiba si un rol benefic, sa ne ajute sa ii acceptam pe ceilalti, sa ne educam cum sa invingem respingerea instinctiva care o avem fata de ceilalti cand suntem afectati puternic de ei
Imprejurarile respective ar trebui sa fie o scoala , si ar trebui sa ii multumim lui Dumnezeu pt ca ne ajuta sa ne invingem egoismul natural si , mai scrasnind,mai cu mila Lui ,sa ne deschidem in cele din urma sufletul. E la fel de greu , ca si cum am muri , sa recunoastem asta , caci orgoliul nostru este infinit de mare .
Cand simtim aceasta repulsie extrema, iubirea devine un cuvant greu si nesuferit, si imposibil de urmat . E ca un semnal ca fortele raului pot patrunde adanc in noi .Dar niciodata nu pot sa ne departeze de speranta ca Dumnezeu ajuta ,chiar daca suntem cazuti in cea mai negra disperare si nedreptate