[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de anita

Preotul duhovnic spune sa ne spovedim cat mai des ...
Ar mai fi si taina sfantului maslu.

Indiscutabil. Precum şi toate celelalte - tot ce alcătuieşte viaţa de credinţă, atât în planul personal al fiecăruia cât şi împreună în comunitatea euharistică. Dincolo de orice îndoială că preotul spune tot ce ne este cu adevărat de folos. Dar aceasta nu exclude în nici un caz alte intervenţii, specifice şi necesare.
Visele urâte (coşmarurile) ţin şi de alte cauze care nu mai au de-a face cu viaţa de credinţă. Visele fac parte şi din funcţionarea biologică a omului, precum şi din psihismul bazal, intim întrepătruns cu biologia noastră. Ca urmare, o tulburare a funcţiilor corpului (nu neapărat în caz de boală, ci şi în perioade de creştere sau de regresie, cum e la bătrâneţe) va fi corespunzător exprimată în vis, într-o formă sau alta, prilejuită de "munca visului", adică de transformările pe care psihicul nostru le realizează la întâlnirea dintre inconştient şi conştiinţă.
De asemenea, în vis se exprimă şi fenomene psihologice care iarăşi nu au legătură cu viaţa de credinţă. Un copil bătut sau speriat de ceva/cineva e foarte probabil să viseze urât, iar abordarea viselor sale poate fi făcută şi pe alte căi decât prin Spovedanie şi Sfântul Maslu.
Trebuie aşadar să facem unele distincţii, impuse de natura fenomenelor şi să nu luăm totul la grămadă, fără nici o deosebire.
Nici o Sfântă Taină nu poate înlocui sau rezolva, de pildă, educaţia precară pe care un copil o primeşte de la părinţi sau groaza pe care un om o resimte când e terorizat de altul etc. Sunt niveluri diferite ale omenescului şi cer o abordare diferenţiată. Altminteri ar trebui să desfiinţăm orice serviciu uman, orice profesie şi să avem doar preoţi şi enoriaşi.
Aşa cum problemele de alimentaţie, îmbrăcăminte, educaţie şcolară, sănătate, construcţii, conducere auto, divertisment etc., etc., etc. - nu le rezolvăm prin Sfintele Taine ci pe căile omeneşti cunoscute, aşa şi unele probleme ale vieţii noastre psihice le abordăm în cadrul lor specific, pentru care există oameni pregătiţi tocmai în acest sens. Nu este bine să reducem totul la un singur palier, deoarece omul funcţionează la mai multe niveluri simultan, diferite ca natură, ca şi calitate.
În concluzie, visele urâte pot fi împărtăşite şi medicului şi psihologului şi psihiatrului, nu numai duhovnicului. Ţine de competenţa acestor oameni să recomande reciproc, atunci când cred de cuviinţă, pe unul sau altul dintre ceilalţi. Aşa cum se face mereu când suntem în echipă, iar nu solitari şi (aparent) omnipotenţi.
Din fericire de multe ori aşa se şi întâmplă de fapt: medicul recomandă pe psiholog, psihologul poate recomanda uneori pe psihiatru sau pe duhovnic, preotul îndrumă uneori şi spre medic sau psiholog - în funcţie de evaluarea pe care o face fiecare, în cadrul său de competenţe specific.
Să crezi însă că tu le poţi face pe toate şi să ignori (desconsideri) complexitatea şi diversitatea dinlăuntrul omului şi din societatea umană, ce poate fi dacă nu semn de incompetenţă, de diletantism care, evident, nu pot aduce nici un folos omului care solicită ajutor. Între preoţi şi alţi specialişti din diverse domenii consacrate slujirii omului e o falsă dispută/dezbinare care se cere înlocuită de duhul comunicării şi al completării reciproce. Să nu neglijăm diversitatea lumii şi a vieţii doar pentru că există şi o unitate a ei!
Eu aşa cred, aşa am cunoscut.