Citat:
În prealabil postat de catalin2
Eu ti-am scris si datile trecute ca invatatura de credinta cuprinde o serie de afirmatii in care credem. Nu tin prea mult de experimentare, ci de crezut in ele. De exemplu cum experimentezi ca Duhul Sfant purcede din Tatal, sau ca Iisus a venit in timpul lui Pilat din Pont. Si la scoala, nu faci practica la istorie, sau ce experimentezi din faptul ca leopardul are patru picioare?
Unii spun de ortodoxie si ortopraxie. Faptele noastre in cazul invataturii sunt sa cunoastem invatatura si sa o credem. In rest faptele noastre sunt rugaciunea, primirea Sfintelor Taine, milostenia si practicarea virtutilor.
|
Ei,contextul discutiei,cel putin de la care am plecat eu in a formula raspunsul ,era ceva care trebuie experimentat. Tu chiar povesteai despre har intr-o postare si atunci mi-a prilejuit aceasta reflective ,ca nu numai cunoasterea definitilor din catehism despre primirea harului si necesitatea lui sunt suficiente,ci trebuie si practicarea lor .
Cunoasterea e un prim pas ,dar care trebuie urmat de aplicare.
Nu inteleg dece eu,cunoscandu-le,nu pot sa le aplic. O forta nevazuta ma opreste. Probabil lipseste credinta cum spui tu ,sau chiar vointa . Nu inteleg de ce altii nu au probleme in a primi aceste invataturi a le intelege si a le aplica ,iar eu,desi le inteleg , desi mental sunt de accord cu ele,parca nu am 100% credinta si nu mai pot sa le aplic.