Citat:
Am nevoie mare de ajutor !!...la inceput a fost o simpla depresie insa nu am putut accepta depresia asta fiindca stiu ca e pacat in fata Domnului sa fii trist....am ajuns sa ma critic atat de tare din cauza asta incat acum simt ca mai am putin si inebunesc cu adevarat..am incercat chiar si un act de suicid...am numai idei urate de la un timp..nu pot concepe asta !!!...credeam k sunt o persoana credincioasa insa oamenii cu credinta nu inebunesc !! ..disper din cauza asta.si sunt tanara ,am numai 18 ani si nu ma mai pot concentra asupra bacului din cauza asta...as vrea sa vorbesc cu un preot vazatoru cu duhul si cu un psiholog bun...cunoasteti asa ceva? ASTEPT RECOMANDARI URGENT
|
deci din cate inteleg eu la inceput ai avut o depresie si apoi te-ai invinovatit singura de ea si ai ajuns sa-ti amplifici aceasta stare...pentru ca te simteai vinovata...poi nu ti-a trecut prin minte sa te duci sa te spovedesti?mergi la duhovnicul tau sau al orice preot care iti inspira incredere si blandete si spune-i tot ce ai pe suflet si ai sa vezi cum o sa dispara starea de vinovatie...ca doar o sa te ierte Dumnezeu daca iti spui toate pacatele cu sinceritate si cu regret!sa vezi ce stare de liniste si de impacare o sa te cuprinda dupa spovedanie si dupa impartasanie(daca iti da voie preotul sa te impartasesti).apoi gandeste-te la viata asta, cate ai avea de pierdut daca ai renunta la ea sau daca ai incerca din nou sa te sinucizi(nu stiu ce ai incercat tu si cum ai scapat dar oricum uneori sinucigasii nu reusesc sa se omoare, dar isi distrug viata, ramanand paralizati sau luand multe pastile care le afecteaza creierul, asa ca vezi-ti de treaba si nu iti distruge sanatatea dupa care atatia oameni bolnavi tanjesc), gandeste-te cate cazuri disperate vezi al televizor, cu amarati care se chinuie sa stranga bani ca sa isi prelungeasca sau sa isi salveze viata, penrtu ca este tot ceea ce au mai de pret, pentru ca se agata cu ghearele si cu dintii de vata asta, si tu ce faci?esti bine, sanatoasa si te omori?nu prea mi se pare logic...eu am 16 ani si ceva, am trecut si eu printr-o depresie acu ceva timp, dar nu m-am gandit niciodata la suicid, pentru ca pe langa faptul ca nu am nici un drept sa-mi iau viata(pe care am primit-o de la Dumnezeu si numai El are dreptul sa mi-o ia si sinuciderea te duce direct in Iad, nici nu mai esti inmormantat crestineste), o iubesc prea mult!iubesc florile, iubesc cerul instelat, iubesc razele soarelui de primavara si parfumul lacramioarelor, dar mai presus de toate imi iubesc parintii si nu le-as face niciodata asa ceva.tu te-ai gandit la parintii tai?te-ai gandit ce durere imebnsa le-ai provoca?te-ai gandit unde ajungi dupa ce te sinucizi?nu mai exista iertare din partea lui Dumnezeu pentru asa ceva!si apoi, daca au rezistat oameni in inchisorile comuniste, cu toate torturile fizice si psihice, infometati si ingraditi, urati de toti si singuri, care e problema ta?esti libera? esti sanatoasa? ai o familie sau prieteni care tin la tine? ai ce manca?gandeste-te la toate bucuriile vietii acesteia si vino-ti in fire!roaga-te la Dumnezeu sa iti lumineze mintea si ai sa vezi ca cu timpul depresia va trece(asa cum a trecut si la mine, chiar fara sa-mi dau seama), dar nu trebuie sa stai toata ziua sa te gandesti "vai, saraca de mine, ce deprimata sunt, nimeni nu ma intelege".fa ceva util, citeste, asculta muzica clasica sau jazz...sau orice iti place si te inveseleste(NU muzica deprimanta sau rock din ala black cu oameni care rag si vb de ala rau???), deseneaza, picteaza sau confectioneaza lucruri frumoase, fa curat prin casa, iesi si plimba-te prin parc singura sau cu vreo prietena sau prieten, fa sport, ai grija de tine si de corpul tau, dar mai ales, cand te simti singura si deznadajduita, roaga-te, sua daca nu poti face asta, macar mergi intr-o biserica si stai acolo cu tine, cu gandurile tale, mai citesti o rugaciune, te reculegi...si tine minte: VIATA ASTA E PREA FRUMOASA(CHIAR DACA ACUM NU TI SE PARE ASA) SI PREA PRETIOASA CA SA RENUNTAM LA EA!!!ESTE DARUL CEL AMI DE PRET PE CARE L-AM PRIMIT DE LA DUMNEZEU!;)