Seminar - partea practica si smerita a milosteniei - destainuirea unui amic

Imi povestea un prieten cum ca a ales sa faca milostenii mai mult in bani, fiind mai comod de felul lui... I se parea greu sa pregateasca cate un pachetel acolo .. si sa-l care dupa el era exclus, haine uzate zicea ca n-avea decat "jerpelituri", cu mancarea se descurca ad-hoc, neavand pe cineva care sa-i gateasca... asa ca banii i s-au parut lui cei mai la indemana. Numai ca dupa cum marturisea, dupa un timp, incepuse sa faca contabilitate, cat si cui dadea (avea el cativa clienti..), ba se mai si mandrea.
Pentru ca nu-l lasa inima sa dea doar 1 leu, alegea 1-2 persoane carora le punea in mana banii pe care dorea sa-i dea de pomana dar, neavand prea multi bani, ajungea sa-i refuze pe altii care asteptau si ei ceva. Azi asa, maine asa ... mandria tot acolo, il insotea ori de cate ori dadea milostenie...
Ce s-a gandit el?! Stia ca nu-l lasa inima sa dea de pomana doar 1 leu, de fapt zicea el ca-i era rusine sa-i puna omului in mana atat de putin. Dar ca sa scape de diavolul mandriei, si-a calcat pe inima si a inceput sa imparta doar cate 1 leu.
Stateam si-l ascultam cum imi povestea bucuros ca de atunci n-a mai fost nevoit sa refuze pe mai toti saracii pe care-i intalnea si din cauza rusinii de a face o atat de mica milostenie a scapat si de mandrie.

Nostima mi s-a parut atunci lectia asta a lui, dar cred ca oricand se poate dovedi eficienta pentru "smerenia mandra" din noi.

Sa ne smerim, asadar, oferind cat mai multor semeni nu cat ne-ar da noua clasa ci cat nu ne lasa mandria din noi! Si numai dupa ce inima noastra va creste smerita, sa oferim cat ne sta in putere si chiar mai mult de atat...!