Singura certitudine istorica la aceasta ora este ca nu stim cu exactitate cine erau cei din comunitatea de la Qumran,daca erau esenieni sau erau aripa radicala a esenienilor.Informatiile despre esenieni nu sunt nici uniforme si nici complete.Ele,analizate in contextul acelui timp,creioneaza intradevar o imagine insa cu multe ipoteze servite pe post de fragmente lipsa.S-au scris foarte multe lucrari despre manuscrisele de la Marea Moarta,sunt seminarii internationale care analizeaza manuscrisele si istoria acestei grupari si desi s-au adus in lumina multe date interesante mai sunt cel putin la fel de multe neclare.Cine doreste sa se convinga pe aceasta tema poate studia, de exemplu, cartea ,,Enoch and the Qumran origins" a profesorului Gabriele Boccaccini,si va observa cu usurinta cam cate aspecte mai sunt de clarificat,cat de complexa este dezbaterea si cam ce profunzime a studiului presupune.Este o carte care se adreseaza in general specialistilor,studentilor in teologie,profesorilor de teologie,nu neaparat publicului larg,pt ca presupune o anumita baza a cunostiintelor.

Totusi as mentiona patru carti foarte utile,pt cei interesati de subiect,nu sunt greu de citit si vor clarifica multe aspecte din articol.Prima se numeste ,,The Qumran Community: its history and scrolls" a profesorului Charles T. Fritsch.Una dintre cele mai clare,concise carti despre gruparea de la Qumran pe care am citit-o.A doua se numeste ,,The Dead Sea Jesus:a critical study of the Qumran Scrolls" a profesorului Fernando Klein.Putin mai tehnica dar foarte utila pt cei interesati de celebrele scrieri de la Qumran".Ultimele dar nu cele din urma,lucrarile de referinta a regretatului profesor Geza Vermes intitulate ,,The complete Dead Sea Scrolls in english" si bineinteles ,,The Dead Sea Scrolls:Qumran in perspective".Fie si doar aceste carti ii vor creiona cititorului o imagine foarte interesanta despe cine au fost acei oameni,in ce credeau si de ce credeau asa,cum erau timpurile lor,viata lor si sfarsitul lor.

Trei scurte precizari de final.Cartea profesorului Jean Danielou la care se face referire in articol se intituleaza ,,Les manuscrits de la Mer Morte et les origines du christianisme".In aceea carte, in capitolul dedicat Botezatorului si comunitatii de la Qumran profesorul analizeaza tocmai problematica schitata in articol.Diferentele sunt mai mari decat asemanarile in raportul Ioan-Qumran,dupa cum sustine profesorul.In al doilea rand as dori sa precizez,cat de clar pot si din perspectiva celot studiate de mine,atat cat am reusit,ca este aproape imposibil sa intelegi istoria acestei grupari fara a cunoaste contextul istoric in care au trait.Au o poveste fascinanta,chiar emotionanta pe anumite aspecte,cu lumini dar si cu umbre,asta bineinteles pt cei care prefera realismul datelor in locul idealismului legendei.Gruparea de la Qumran, o grupare apocaliptica,in timpuri de fervoare mesianica,se identifica pe sine ca fiind singura ramasita adevarata a Israelului biblic,intr-o mare de pagani si apostati.Pentru ei timpul curgea foarte repede si tocmai de aceea,in asteptarea confruntarii finale dintre fii lumini(ei) si fii intunericului( restul lumii)se impunea o retragere in pustie,in vederea pregatirii pentru clipa finala.Erau radicali la modul extrem,daca se justifica o asemenea sintagma.Modul lor de viata,de interpretare a Vechiului Testament si viziunea asupra viitorului ii ancoreaza fara indoiala in climatul religios al unor timpuri tulburi,in fierbere din multe puncte de vedere. Daca Ioan ar fi facut parte dintre ei si ar fi plecat pt ei nu ar fi fost decat un apostat cu care nu ar mai fi avut nici o legatura si pe care l-ar fi blestemat fara ezitare.La fel de putin probabil ca Ioan,daca ar fi impartasit la un anumit moment invatatura lor,si apoi ar fi plecat,sa o mai continue.Aceea invatatura a lor avea sens doar in cadrul comunitatii lor,era construita in aceasta logica,nu se adresa celor din exterior.Cel mai probabil au impartasit trasaturi comune ale unei epoci,trasaturi care au fost reflectate cu asemanari mai mici sau mai mari in cadrul diverselor grupari religioase existente la acel moment.Nici Ioan nu era singura figura istorica,de tip profetico-ascetic,care exista in Palestina la acel moment,sau intr-o perioada nu foarte extinsa.Pot fi facute multe conexiuni dar in general vor fi speculatii(una dintre cele mai recente,ca sa dau un exemplu,ar fi presupusele asemanari dintre Iacob cel Drept si Invatatorul Dreptatii).

Fara a intelege acel climat socio-religios,din Palestina acelor timpuri, cei de la Qumran isi pierd identitatea si devin subiect de ipoteze fara substanta si victime ale unor legende care nu nimic de-a face cu ei.La final as mai spune ca ei nu au disparut complet din istorie dupa masacrarea comunitatii de catre romani si in prezent sunt analizate mai multe ipoteze cu privire la convertirea u ora dintre ei la crestinism in perioada apostolica sau migrarea altora spre diverse grupari religioase din perioada sec I-II d.Hr.