Citat:
În prealabil postat de crinrin
Ce s-a gandit el?! Stia ca nu-l lasa inima sa dea de pomana doar 1 leu, de fapt zicea el ca-i era rusine sa-i puna omului in mana atat de putin. Dar ca sa scape de diavolul mandriei, si-a calcat pe inima si a inceput sa imparta doar cate 1 leu.
Stateam si-l ascultam cum imi povestea bucuros ca de atunci n-a mai fost nevoit sa refuze pe mai toti saracii pe care-i intalnea si din cauza rusinii de a face o atat de mica milostenie a scapat si de mandrie. 
Nostima mi s-a parut atunci lectia asta a lui, dar cred ca oricand se poate dovedi eficienta pentru "smerenia mandra" din noi. 
Sa ne smerim, asadar, oferind cat mai multor semeni nu cat ne-ar da noua clasa ci cat nu ne lasa mandria din noi! Si numai dupa ce inima noastra va creste smerita, sa oferim cat ne sta in putere si chiar mai mult de atat...! |
Frumos exemplul acesta ,multe fapte frumoase se petrec in jurul nostrum ,si Dumnezeu lucreaza mereu .
Seamana si cu pilda aceea din NT ,prin care Stapanul se invoieste la aceiasi plata cu toti ,si cu cei veniti de dimineata si cu cei veniti la ultima ora.
Practic , amicul tau cadea in gresala de a considera ca cei veniti la prima ora, si care isi striga mai tare nevoia ,merita mai mult ,decat unul mai tacut ,sau a carui nevoie nu I se parea lui asa evidenta.
Si aceasta se amesteca cu mandria ca poate parea mai darnic unora ,dar de fapt el atunci omitea pe altii.
Mai bine sa dai 1 leu ,caci intre a nu da nimic si a da 1 leu e o diferenta uriasa ,mult mai mare decat aceea intre a da 1 leu sau a da 5 lei.