[Mosh-Neagu]

Despre post s-a scris mult si sunt convins ca fiecare si-a exprimat parerea in mod firesc fara falsa smerenie. In fond, nu ne obliga nimeni nici sa tinem post, nici sa parem ceea ce nu suntem. Eu cred ca pe masura ce inaintam in viata, ceva ar trebui sa se schimbe in jurul nostru. Oare ce este postul? Sa fie o interdictie clara asupra unor placeri cu care ne-am obisnuit? Pai atunci ce este interdictia? Putem spune: "Iti interzic sa nu ma iubesti?"
In lumea credintei se intampla un fenomen extrem de ciudat. Lumea tine post peste tot. Pentru ca... "asa e scris!" Unii tin toata ziua, dar dupa ce a apus soarele, se ghiftuiesc. Ba se trezesc si dupa miezul noptii sa mai infulece cate ceva. Asa e postul la ei. Altii nu mananca ulei si nu beau vin, dar cu berea si tuica nu-i nicio problema, ca ele nu sunt enumerate acolo! Dar mai ales, tin post cu o strictete dezarmanta, in timp ce la barfa si judecarea celorlalti sunt cei mai mari campioni!!! Iar acesti oameni traiesc printre noi, ii vedem zilnic cum au o viata extrem de zbuciumata, desi se spovedesc si se impartasesc de cel putin patru ori pe an, au prieteni buni (dar - vai! - si foarte multi dusmani, uneori chiar frati buni), iarta pe toata lumea, (dar sa nu-i rogi sa uite raul ce li s-a facut ca nu se poate). Eu cred ca pe acesti oameni, Dumnezeu ii mantuieste cu de-a sila. Pe cat de superficial trateaza dragostea pentru aproape, pe atat isi impovareaza Crucea cu necazuri si nenorociri pentru care altii si-ar pune capat zilelor...
Si-atunci iarasi spun: Ce este postul si cui foloseste? Are Dumnezeu nevoie de postul nostru? Ii creste contul in banca daca il tinem? De ce il tinem daca il tinem? Din ambitie? Se pare ca pentru multi... cam acesta e raspunsul: "Vreau sa-I dovedesc lui Dumnezeu ca pot!" Ce sa-I dovedesti, om natang, din moment ce nu primesti harul? Nimic nu poti face de capul tau. Adica poti, dar nu-ti foloseste la nimic. Dimpotriva, chiar!
Despre postul Craciunului ce putem spune? (Nu ma refer la cei cu probleme speciale, ci la cei care duc o viata obisnuita din punct de vedere alimentar) Oare e greu? Oare e usor? Pai cine face sa fie greu sau usor, nu tot bunul Dumnezeu? Mi-e greu sa vorbesc in numele meu, dar ma tem ca nu am alt exemplu la indemana... Si imi cer iertare fiindca nu de lauda e vorba, ca nu sunt eu singur in stare de absolut nimic pe lumea asta! Nu mi-am propus neaparat sa tin post. Dimpotriva, ma gandeam dinainte ca in conditiile in care esti singur (departe de familie) te trezesti la 5.30, la 6.00 esti in trafic, la 7.00 incepi jobul, iar pana seara la 7.00 trudesti acolo unde ti-a oranduit Dumnezeu, multumindu-I neincetat pentru sansa pe care si altii si-ar dori-o... Ce fel de post sa mai poti tine?... Si totusi asta nu mai depinde de noi, ci numai si numai de Dumnezeu. Pentru ca iti da de ales. MEREU! Si cum sa alegi altceva, daca totusi ai varianta unui post variat: fasole, salate, cartofi, mazare, masline, iar cand e dezlegare... peste pe saturate!... Si cum sa nu "strigi" in sufletul tau: "Doamne, de ce esti atat de bun, din moment ce eu te supar mereu?"
Eu cred ca postul in sine inseamna "inima infranta si smerita" inainte de orice!... Si-atunci, toata povara Crucii, o ia Mantuitorul. TOATA!