Foarte interesanta postarea ta Iustin,cum spiritualizezi o naratiune imposibil de atestat in context istoric.Sfantul Grigore de Nysaa s-a confruntat si el cu o situatie ca a ta dar intr-un alt registru sa spunem.Analizand a zecea plaga trimisa de Dumnezeu asupra egiptenilor a fost tulburat de faptul ca ea a lovit pe cei nou-nascuti.Spunea cam asa ceva,parafrazez din memorie : ,,Daca Egipteanul este nedrept si in loc sa cada pe el pedeapsa cade pe nou-nascutul sau,care la aceea varsta nu distinge binele de rau,daca asa se plateste greseala parintelui,atunci unde este dreptatea?Unde este pietatea,sfintenia?Unde este Ezekiel care spunea ca sufletul care pacatuieste este cel care trebuie sa moara si ca fiul nu trebuie sa sufere pentru pacatele parintelui? (Ezechiel 18.20).Cum poate istoria sa fie atat de opusa ratiuni?". Ajuns in acest punct al unei dileme dureroase sfantul a aplicat solutia ,,tipologica": nu este o lectie de istorie ci una spirituala, o metafora pentru taierea pacatului de la inceputul zamislirii sale.Bineinteles ca pentru un evreu,de ieri si de azi,care crede cu tarie in sensul istoric al povestii,fara sa fie tulburat de acest gen de dileme,metoda sfantului ar putea parea o dizolvare a istoricitatii povestii intr-un fel de mesaj spiritualizat.

Ceva de acest tip se intimpla si aici,din perspectiva abordarii tale.Protoevanghelia lui Iacov este o apocrifa pseudo-epigrafa,cu multe influente evreiesti si greco-romane,intr-o bizara simbioza si cu putine sanse de a surprinde adevarul istoric.Ajuns in acest punct un cititor detasat de contextul discutiei ar fi tentat sa renunte la ea sau sa o priveasca doar ca pe o curioasa relicva,neacceptata de Biserica dar, paradoxal, influentand gandirea crestina.Insa chiar daca continutul ei este mai mult decat discutabil totusi eu as vedea in ea o morala,mergand in linia ta de analiza:chiar daca lucrurile nu s-au petrecut exact asa ea arata un moment din evolutia gandirii crestine si mai ales ea arata modul cum gandirea crestina reflecta la acel moment imaginea Maicii Domnului.Din acest punct,daca tragi o linie imaginara in spate,spre persoana istorica a Mariei din Evanghelii,poti ajunge la o concluzie interesanta: povestea din apocrifa poate fi o fictiune( in multe dintre detaliile descrise) dar ea are la origine un personaj istoric real care a inspirat acest gen de poveste.Si in aceasta retrospectiva spiritualizata trebuie acceptat faptul ca chiar si intr-o poveste de acest tip reflexia imaginii unui personaj istoric cert intr-o adaptare,fie si partial imaginara,te poate invata foarte multe despre personajul istoric in sine.In orice poveste se spune ca exista un sambure de adevar :)