Citat:
Īn prealabil postat de Mihnea Dragomir
O slujba mai putin obisnuita este sfintirea pietrei de altar. Mai ales cand, intr-o singura slujba, sunt sfintite nu mai putin de...23 de pietre de altar. Aici il putem vedea pe Monseniorul Wolfgang Haas, episcop de Vaduz (Liechtenstein) facand acest lucru la cererea unei fraternitati preotesti care are nevoie de altare mobile.
Inca din Antichitate se slujea pe pietre de altar. In timpul celor zece persecutii, catolicii se obisnuisera sa oficieze Sfanta Missa in catacombe (foste mine), pe sarcofagele primilor martiri. De atunci s-a pastrat obiceiul ca altarul sa fie, pe cat se poate, din piatra.
Atunci cand nu poate fi din piatra, de exemplu in cazul unui altar mobil, altarul trebuie sa aiba, totusi, un miez din piatra care se sfinteste si simbolizeaza intregul altar. In acest miez se introduc particele de sfinti. In ritul catolic rasaritean, particelele se introduc in colturile Antimisului. Dupa aceasta operatiune, care se face la slujba de sfintire, se pecetluieste locul unde s-au introdus relicvele cu ciment.
De notat:
-slujba de sfintire a pietrei de altar (ca si a Antimisului in ritul rasaritean) este o slujba arhiereasca. Asa cum este, in general, orice slujba de consacrare a Sfintelor Vase (Potir, Patena, Disc, etc) ori a bisericii insasi ("tarnosirea").
-este slujba unde se fac cele mai multe semne ale crucii: de peste 200 de ori episcopul consacrator si preotii care il asista fac semnul Sf Cruci.
-bucata din piatra care a fost decupata pentru a se crea foseta in care se introduc relicvele se pecetluieste cu ciment. Locul nu va mai fi deschis decat in cazul desacrarii altarului (de exemplu in caz de demolare a bisericii, ori cand capata alta destinatie decat cea de cult). In cazul unui altar mobil, se va recupera piatra de altar.
-in timpul slujbei, se folosesc, in scop de purificare: apa sfintita, sare, cenusa si vin. Acestea sunt in legatura cu purificarea Templului din Ierusalim. Dupa aceea urmeaza "asezarea in mormant" a relicvelor, adica punerea lor in cavitatea din piatra creata in acest scop. Dupa sigilare se foloseste dubla onctiune, mai intai cu Uleiul Catechumenilor, apoi cu Uleiul Crismal. |
E minunat ca SSPX (caci banuiesc ca ei sunt fraternitatea in cauza) vor avea atatea altare mobile. Este si va fi din ce in ce mai multa nevoie de existenta si activitatea, cat mai raspindita posibil, a SSPX in Europa si in lume. De curind am aflat ca venerabila Liturgie Tridentina nu mai poate fi tinuta, in Romania, decat cu acordul episcopului, si la cerere. Bine, totusi ca romanii sunt, in ciuda grelelor si numeroaselor pacate ca popor, netentati sau cel putin neobisniti de balsfemia-ca-sistem, spre deosebie de popoarele descendente din "franci in sensul larg" si mai ales anglo-saxoni: nu vom vedea, sper prea curind, pseudo-liturgii cu clovni in Romania.
Acum nu zic o suta, ci 70 de ani, deci o viata de om, un credincios (sa ii zicem asa) care ar fi adus clovni la Liturgie ar fi fost urgent excomunicat, si probabil ca psihiatrii din comunitatea de credinciosi respectiva s-ar fi concentrat pe cazul lui, fie si pe gratis. Tot cam atunci, daca un preot, episcop, sau chiar cardinal ar fi pus porcaria aia idolatra de statuie a budei, pardon a lui Buddha, pe Sf. Altar, s-ar fi lasat urgent cu depunere si excomunicare.
Insa, daca un Papa se roaga (?!) cu tot felul de ciudatenii cultice si ideologice cica pentru pace la Assisi si pune mizeria aia pe Sf. Altar, sau saruta cartulia aia verde ciudata scrisa de un pedofil si fanatic e ok: a facut-o Sf. Parinte! Care, desigur, postum devine si sfant, in baza unei minuni insuficient cercetate, dar pina la saturatie mediatizata (cum sa nu aiba grija Sistemul de calul sau troian, fie si postum?). Daca un cardinal aduce clowni la slujba, cu balonase, sau muzica rock, sau alte tampenii, e criticat si mustrat, cu nu prea mare efect, insa nu depus si excomunicat... Enoriasii sai se aglutineaza cuminti sub steagul autoritatii, si, nu-tocmai-culmea, gestul sau devine moda, laolalta cu "teologia reformista", care teologie semana izbitor cu un delir de posedat. De ce toate astea? Pentru ca respectul (mai bine zis teama) de autoritate, evident pur omeneasca in acest caz, e boala grea.