[dobrin7m]

În prealabil postat de DragosP

Confirm, l-am citit și eu.
Cred că-l găsești pe teologie.net.

L.E. L-am găsit eu: http://www.teologie.net/data/pdf/PP-studiu-cununie.pdf

Studiul prezentat este foarte bun. Iata un extras concludent:

"Pe lângă Slujba primei şi celei de a doua Cununii – ambele cu rânduială deja stabilită în
Biserică, s-a practicat, pentru situaţii de excepţie, şi o Slujbă specială de Cununie a celor
vârstnici (peste 40-45 de ani), care au trăit mai mulţi ani căsătoriţi civil, nefiind însă cununaţi
în Biserică. În astfel de situaţii, chiar dacă este vorba de prima Cununie, preotul va exclude
din Ectenia Mare şi din celelalte rugăciuni cererile ce se referă la naşterea de prunci. În rest,
slujba rămâne neschimbată.
Trebuie menţionat faptul că astfel de slujbe „s-au impus” mai ales pornind de la ideea
că un bărbat şi o femeie, chiar dacă sunt căsătoriţi civil şi sunt fideli unul faţă de altul (!), dar
dacă nu sunt şi cununaţi, trăiesc în desfrânare. O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie. Mai mult decât atât, unii preoţi îi îndeamnă foarte insistent pe
cei necununaţi să se cunune, fie şi mai târziu, iar dacă nu o fac, îi opresc şi la împărtăşire şi îi
canonisesc destul de aspru.
Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act.
Pe de altă parte, aşa cum am arătat şi în partea istorică a studiului, un cuplu care este
căsătorit civil (ceea ce deja nu este concubinaj), nu poate fi învinuit de adulter. Evident,
această problemă nu se pune în ţările sau regiunile unde toate familiile obligatoriu se cunună
– ceea ce e foarte bine şi lăudabil (mai ales dacă Cununia e făcută conştient), dar se pune
foarte acut acolo unde există foarte multe cupluri necununate: fie din cauza prigoanei
comuniste care a avut loc (în spcial în fostul spaţiu sovietic), fie din cauza că unul dintre soţi
este ateu sau de altă religie/confesiune. Tocmai de aceea, pornind de la aceste considerente
istorice, dar mai ales de la cele pastorale şi misionare, Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective. Acest document, plus altul din 1998 destinat duhovnicilor, arată
clar că însoţirea celor căsătoriţi civil, dar necununaţi, nu este adulter, şi mai ales în cazul în
care unul dintre soţi se opune Cununiei, celuilalt i se dă voie să se împărtăşească, fără vreo
epitimie specială.
Repetăm că în acest caz este vorba de iconomie şi nu de o regulă a Bisericii. Această
excepţie, des întâlnită mai ales în Rusia, dar pe alocuri şi în Republica Moldova, este valabilă
doar în condiţii speciale bine cunoscute de duhovnic.
În mod normal, regulile canonice ale Bisericii Ortodoxe obligă mirii ortodocşi să se
cunune în Biserică, de către preot, fără ca această Cununie să suprime procedura civilă de
căsătorie, şi ea foarte importantă."

Deci este foarte clar, ideea este ca daca unul dintre cei doi se opune Cununiei, fiind ateu, de exemplu, atunci cred ca ne aflam exact in situatia din I Corinteni 7. Iar Parintele spune clar in studiu ca hotararea este al Marelui Sobor arhieresc al Bisericii ortodoxe ruse.
Eu personal cred ca este nedrept sa oprim o persoana credincioasa si traitoare de la Sfintele Taine doar pentru ca este casatorita cu un necredincios.

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.