Citat:
În prealabil postat de nede_mar
Am spicuit pe aici si am inteles , animalele nu au suflet, nu merg nici in rai si nici in iad, etc. Poate sa imi explice cineva urmatoarea situatie: Am iubit mult catelusul , a fost langa mine aproape 15 ani, toata familia suferim, dar cred ca cel mai mult eu, care l-am ingrijit pana in ultima clipa. A murit in mainile mele, parca m-a asteptat sa vin de la serviciu si in 15 min, a plecat. De dragul lui, pentru ca statea destul de mult timp singur acasa, in urma cu 6 ani a facut puisori cu catelusa mamei mele si am oprit o fetita. Acum si ea este trista ca si mine. Ne lipseste mult Miki, era sufletul casei. Noaptea cand adorm, il simpt prin casa, ma trezesc, si ce este curios ca si micuta incepe sa latre , parca chiar ar vedea ceva prin casa. Asta chiar nu pot sa imi explic. Poate ma ajutati voi. sigur nu am procedat ca atunci cand moare un om, sa dau cu tamaie etc.
|
Impotant e ca nu a murit suparat pe dvs...daca ziceti ca v-a asteptat sa veniti de la serviciu...
Cea mica ii este urat sinagura, probabil, si oricum caiinii se mai trezesc noaptea si latra, mai aud ei pe afara una-alta...e drept, se spune ca ar simti si chestii care nu sunt din lumea asta, dar...astea sunt legende, desigur.
Nu vreau neaparat sa spun ca daca moare un animal suparat, nedreptatit, vine spiritul lui si se razbuna, ca ar fi o aberatie, insa o eventuala nedreptate de acest gen ( animale chinuite, sau neglijate de catre oameni) nu cred ca ii place prea mult lui Dumnezeu, si nici ca ramane ne-rasplatita, in timp...in schimb, pentu o fapta buna, pentu ajutorarea unor fapturi ale lui Dumnezeu, ne putem alege cu niste ocrotitori!