[Ioan_Cezar]

Încerc să pledez acum pentru poziţia exprimată de Părintele Cleopa. o voi face în felul meu, ca psiholog, şi nădăjduiesc că Părintele va încuviinţa explicaţia mea.
Să ne imaginăm că un om are un vis urât, în care apare ca personaj central al visului, acolo în desăşurarea dramatică a evenimentelor onirice, o persoană semnificativă (de pildă soţia).
Atunci când se trezeşte din vis, acest om va avea de cugetat asupra visului: ce-o fi asta? ce-o însemna oare? ce să cred acum? ce am de făcut? ş.a.m.d.
Răspunsul la aceste întrebări şi la multe alte reacţii ale minţii conştiente după ieşirea din somn şi din vis, depinde de o mulţime de factori.
Mă voi referi doar la tipul de personalitate al celui care interpretează visul (deşi înlăuntrul aceluiaşi tip de personalitate sunt mari variaţii, depinzînd de vârstă, sex, educaţie, antecedente, diverse tulburări asociate, situaţie socio-economică etc. Şi desigur de viaţa de credinţă a persoanei respective.)
Pot spune aşa:
1) un anxios îşi va face imediat mulţime de griji, va intra în panică, se va repezi la punga cu medicamente, va căpăta certitudinea că viitorului lui e ameninţat cu moartea şi distrugerea, va da fuga la prima secţie de poliţie, la avocaţi, la spital... Sau se va gândi la toate acestea, conform tendinţei lui anxiogene de a catastrofiza totul, cu atât mai mult un mesaj atât de lipicios afectiv cum e cel pe care îl simţim la trezirea din vis;
2) un depresiv va găsi motiv să îşi repete iarăşi că totul e în zadar, că ştia el, că viaţa nu are sens, că asta e- nu a avut noroc, că singura soluţie e moartea; şi, probabil, va căuta iar prin punga cu medicamente, tentat să ia un pumn de pastile şi să termine odată cu totul... Sau se va îmbîta criţă, amestecînd antidepresivele cu vinul sau cu vodka ori cu ce o avea sărmanul prin debara...
3) un om cu personalitate de tip schizoid sau schizotipal va încep să elaboreze toto felul de viziuni bizare, va reveni la tema cu extratereştrii, cu energiile subtile, cu controlul minţii de la distanţă (fie şi prin plomba pusă de dentist unde sigur lucrează un cip), cu agenturile secrete, cu conspiraţia dimprejurul ţării, Bisericii, universului...
4) un paranoid, va găsi motiv să acuze pe soţie sau pe alţii de persecuţie sistematică împotriva lui, de sabotare a intereselor personale, familiale, naţionale, eclesiale etc.
5) un histrionic va face o întreagă poveste spumoasă, o va publica la un ziar de mare tiraj şi va face rost de o invitaţie la Oreste (ori la o emisiune asemănătoare) pentru a fi în centrul universului cu mica lui spumă extraordinară, fantastică domle, uluitoare, nemaipomenită...
6) un narcisic va elabora cu mândrie povestea sa nocturnă şi, cu oarecare dispreţ faţă de prostul care desigur nu îi înţelege nobleţea şi valoarea excepţională va da câteva firimituri din vis psihologului lui personal, pe care îl plăteşte gras, aşa cum numai un buric al pământului îşi permite; preotului îi va spune că a avut un vis deosebit dar că nu vrea să îl ispitească şi preferă să îl treacă sub tăcere dar îl asigură că e bine, foarte bine...
7) un borderline se va agita cumplit, va fuhi în cazinou, la păcănele, în bordel sau în crâşmă, tulburat foarte;
8) un antisocial te va bate măr pe motiv că te-ai uitat urât la el sau că nu i-ai tâlmăcit visul cum voia muşchiul lui de cuţitar forţos;
9) un evitant va amâna să îşi povestească visul, din neîncredere şi va privi cu şi mai multă suspiciune la persoana visată... sau va puncta prompt, printr-un mic episod depresiv.

Vedeţi, aşadar, că e mai prudent să lăsăm visele pe mâna preotului şi/sau a psihologului şi să nu ne muncim noi cu ele. Mai bine ne vedem de ale noastre, cu pace şi cu duh de pocăinţă.

Doamne ajută!